roversuri.ro
>
Litera I >
Ienachita Vacarescu
>
Poezia Amarata turturea de Ienachita Vacarescu
Poezia Amarata turturea
Amarata turturea
Cand remane singurea,
Caci sotia si-a repus,
Jalea ei nu e de spus.
Cat traieste, tot jaleste,
Si nu se mai insoteste,
Trece prin flori, prin livede,
Nu sa uita, nici nu vede.
Trece prin padurea verde
Si sa duce, de se pierde;
Zboara, pana de tot cade,
Dar pre lemn verde nu sade.
Si cand sade cateodata
Tot pre ramura uscata;
Umbla prin dumbrava-adanca,
Nici nu bea, nici nu mananca.
Unde vede apa rece,
Ea o turbura si trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbura si bea.
Unde vede vanatorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vaza, s-o loveasca,
Sa nu se mai pedepseasca.
Cand o biata pasarica
Atat inima isi strica,
Incat doreste sa moara
Pentru a sa sotioara,
Dar eu om de-nalta fire
Decat ea mai cu simtire,
Cum poate sa-mi fie bine?
Oh! amar si vai de mine!
Scriitor poezia versuri poezie cine a scris romana poeti romani versuri romana cultura Ienachita Vacarescu poezia cuvintele Amarata turturea versuri poetul. Cartea versuri cuvintele poet.
Alte poezii de Ienachita Vacarescu
