poezia Amicului meu Gion de Ion Luca Caragiale versurile poeziei Amicului meu Gion scrisa de poetul Ion Luca Caragiale

roversuri.ro > Litera I > Ion Luca Caragiale > Poezia Amicului meu Gion de Ion Luca Caragiale

Poezia Amicului meu Gion




Marea cu talazurile         La mer avec ses vagues Lumea cu necazurile!     sau     Le monde avec ses blagues! Ei, da, Gion!... Academia este oarba ca toti orbii... Declaramu-ne-mpotriva-i si strigam urbi et orbi, Ca ctitoriceasca tafna ii da branci p-un povarnis, Care-o duce drept la baie... E un fel de va t' fair' fiche, Ce se face cu-atat brio, cu-acel sans-gen', ma parole: Cum un Kubelik ar face-o pizzicand coarda de sol, Cum pe piano mica Cionca, acest genial copil, Cu dragutele-i manute, ar obtine-un triplu tril... Dar, pe sfanta pomenire-a reposatului blajin! Pe-a lui clasica-adiata de blagocestiv crestin! - Intelege fiecine cum e Take-Anastasiu Ot Tecuciu! - nimeni nu vede cum-ca niente non va piu! Cum ritos s-ar zice-n limba lui Alighieri Dante? Incetati nebunul scherzo! treceti intr-un demn andante, Sau lasciam' ogni speranza tocm-acuma-n toiul verii, Cum s-ar zice-n bella lingua a lui Dante-Alighieri! Ctitoriceste mendre pot in fine sa dea gres, Ctitorul chiar daca-i omul a-si ciopli de tout bois fleche Sau ca Bosco, de celebra, europeana amintire, S-aiba mii de buzunare si -pe plac -c-un sul subtire - Sa-ti slujeasca la comanda - scamatoricesc tertip - Peste Milcov cum s-ar spune, din acelasi singur sip - Orice fina bautura bere, vin, rachiu sau braga... Dar, per Bacco! spune-mi oare unde suntem, frate draga? Ce comedie-i aceasta? Bine! stiu o-academie E sufficietemante rima la scamatorie Si-asa dar si prin urmare, pe Minerva si Apollo! Ctitorul Mitita Bosco-l vom numi de-acuma-ncolo, Si turbati aplauda-vom trucurile-i fel de fel: Bravo! secretar perpetuu, eternel! sempiternel! Si promit c-o sa petrecem bine... A, dar sapristi: Domnii mei, nu cumva oare v-ati jurat a ma prosti? Auzi hal de ctitorie? - ctitorie-boscarie, Alandala coconara! halima, nu istorie! Bietul Duna raposatul, mare-al vremii caraghios, Dac-ar mai trai, Mitita Bosco l-ar lasa pe jos! Auzi, xenamoraseala! Auzi lume! mais pour s.r, Nu mai e ramolisire - c'est du cr.tinisme pur! A! dar imortalii nostri sunt copilariti cu totul! De s-o apuca Mitita sa le cante cu fagotul, Mani, le vine fantezia sa porneasca chi lo sa? O chindie, un macabru terza-perza hopsasa! A! mi-ar trebui-nteposul stylum al lui Juvenal, Nu penita mea cea boanta si condeiul meu banal, Sau macar, daca n-am stylum, de-as fi-avut macar noroc Sa posed si eu ca Lica Brandusel ac de cojoc, Si sa mursic si sa ustur imortalele mumii, Ce cu schepsis si cu tropos papa sutele de mii, Pe cand pentr-un biet teatru - ierte-l Domnul pe-Aristia Fondatorul! sau mai bine, noua, ierte-ne prostia! - Pe cand, zic, pentru teatru, prapadit ca vai de el, Cum am spune vechi-greceste hlemande marel to del Nu putu gasi ministrul supereminent Haret, Nici macar lescaie franta in mirificu-i buget, S-asta, cand? cand, Melpomeno? cand, o Thalie romana? In momentul cand Teatrul se gaseste-n fine-n vana, Si cand soarta, dup-atatea tribulatii in zadar, Dupa un ursuz, se-ndura sa-i trimita un veinard, Pe amicul meu Sihleanu, pe veselnicul Potan Noul gheneral dirZctor... Ma parol' c'est .patant! A! dar nu sunt prepuelnic, nici hapsan matepestrite! Hipersensibilitatea ramolitei jupanite Ce se cheama-Academia, n-asi voi s-o iritez Cercetez fara de-a crede si crez far-sa cercetez... Mai la urma âfrunzulita loboda...â ce-mi pasa mie De teatru-comedie, boscarie-academie? Ce sunt eu, sa lupt cu ghiujii? un gag. ca Galilei, Sa caz jertfa la prigoana ad majorem gloriam Dei Ca sa strig e pur si muove!? Nu ca nu pot je n'veux pas! Am copii, nevasta, soacra, sluji si griji Kai ta lip.; Sunt micut si slab, n-am slujbe! struggle for life, amicul meu! Numarul stultorum nu voi sa-l mai augmentez si eu; Sa pornesc campanii stranii cu armure rococo, Stranii pe cat de bizare - deci raman tot statu-quo: Nu sunt eu nebun, in versuri lungi de saisprece silabe Sa contrariez acuma pasiunea unei babe; Ca-l iubeste pe Mitita Academia batrana, Lasa sa-l iubeasca, dac-a apucat-o el la mana! Astfel dar, sa nu te superi ca grabesc a incheia; E si vreme; vorba lunga prea mult spatiu vad ca-mi ia... Si-apoi, mi-a fugit si Muza - perfida si insipida - Scuza-mi, Gion, acest pripelnic indigest olla podrida! (Moftul Roman, 13 Mai 1901)



Cine a scris descarca versurile poeziei poezia poeti romani poezii.ro Amicului meu Gion Ion Luca Caragiale poezie. Poezie scrisa de poezie cartea cultura versuri cuvintele versuri literatura de dragoste.


Alte poezii de Ion Luca Caragiale
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #