roversuri.ro
>
Litera D >
Duiliu Zamfirescu
>
Poezia April de Duiliu Zamfirescu
Poezia April
Parca n-a fost de cind lumea iarna ce de-abia s-a dus,
De cind firea iar, cu mina-i nevazuta, ne-a adus
Soare tinar sus in slava, in craiia lui albastra
Si de cind rasuna lunca de o pasare maiastra.
Ca-si da viers privighetoarea si-n tacere se desfac
Note limpezi din tufisul parfumat de liliac.
Parca n-ar fi mai fi aceeasi fire trista si saraca
De cind frunza-mbraca codrul, de cind iarba cimpu-mbraca,
De cind vintul nu mai plinge, ci suspina-n frunze blind
Aducind miros de floare sarutata si de cind
Sub desis umbros de salcii girla cintecul si-ngina.
Mama noastra-a tuturora, fire buna si batrina,
Veche esti, vechi al tau farmec s-ale tale frumuseti,
Ce-ncintara-atitea neamuri in atitea mii de vieti,
Insa imbracate-acuma-n calde raze de la soare,
Cind pamintul varsa valuri de miresme-mbatatoare,
Reintineresti deodata-n dimineata lui april,
Ca un basm din alte vremuri spus de-o gura de copil.
(1893)
Duiliu Zamfirescu limba romana cine a scris rime literatura versuri scriitor versuri romana cuvinte autor versuri. Versurile poeziei literatura April versurile versurile poeziei rime poeti romani.
Alte poezii de Duiliu Zamfirescu
