roversuri.ro
>
Litera A >
Alecu Donici
>
Poezia Bricele de Alecu Donici
Poezia Bricele
Eram in hotarare de fabuli sa ma las,
E grea aceasta cale la muntele Parnas;
Dar unchiul, care strange nepotului avere,
Ce vrea de la el cere.
Asa un unchi al meu,
Usoara sa-i stea tarna si sufletul ferice,
Prin testamentul sau
Ma leaga ca sa public o fabula de brice;
Plinesc a lui vointa ca sfanta datorie.
El imi spunea c-odata, intr-o calatorie,
Stand sara la popas,
Gasi un vechi prieten, cu care a si mas.
Ei de cu seara-n vorbe de ras, de desfatare,
Cu pace-au adormit.
A doua zi, cand unchiul din somnu-i s-a trezit,
Pe scumpul sau prieten vazu in alta stare.
Acesta la o masa-n oglinda se uita
Si-asa de greu ofta,
Ca iti venea a crede
Ca-n ea pieirea-si vede.
- Ce-ti este, frate draga - ii zise unchiul meu -
Au nu cumva ti-e rau?
- Oh, nu - raspunse cela - sunt sanatos, sunt bine;
Dar e o-mprejurare mai trista pentru mine,
Ca trebuie sa ma rad
Si barba mi-e ghimpoasa ca frunza cea de brad.
- Atata-i tot, se vede ca brice ai tampite?
- E prea adevarat,
Eu unul ma tem, frate, de brice ascutite.
- Apoi nu-i de mirat,
Tu insuti iti faci raul. Intreaba si-ti vor spune
Toti cei ce se rad singuri: ca tu cu brice bune
Te-ai rade mult mai lesne si mai nevatamat
Decat cu cutitoaie
Ce pielea ti-o despoaie.
A unchiului idee ca sa v-o lamuresc,
Rog sa luati aminte:
Ca unii se feresc
De oamenii cu minte
Si sunt mai bucurosi
De cei la cap cam grosi.
Alecu Donici poet scoala cuvintele versurile autor versuri Bricele versurile poeziei scriitor poezii.ro versuri. Limba romana descarca poeti romani rime romana rime cartea scriitor cultura.
Alte poezii de Alecu Donici
