roversuri.ro
>
Litera G >
George Toparceanu
>
Poezia Broastele de George Toparceanu
Poezia Broastele
Am ascultat din umbra cantarea lor inalta.
Buchetele de trestii dormeau cu fosnet lin.
Era o luna plina in fiecare balta,
Si-n fiecare unda o piatra de rubin.
Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapa
Cand i-a-nchegat in tremur lumina unui val,
Pareau luceferi galbeni, cazuti adanc in apa
Sa-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
Ostroave mari de umbra inchipuiau corabii,
Iar papura, miscata in treacat de zefiri,
Nalta manunchi in aer tremuratoare sabii,
Prin panza de lumina a undelor subtiri.
Si broastele semete cantau cu glasuri multe
Pe cand, din inaltime, privindu-si fata-n lac,
Un nour singuratic statea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate si-o clipa toate tac.
Se ridicau departe prelungi batai din palme
Si note-adanci de flaut ieseau de jos, din stuh.
Parea ca lapideaza tacerea noptii calme
O grindina de note zvarlite in vazduh.
Si cum deasupra apei s-amestecau intruna
Umpland singuratatea de freamat viu, parea
Ca toate laolalta apostrofeaza luna.
Ca fiecare broasca se cearta cu o stea.
Erau ocari in larma lunaticei orchestre
Si ruga arzatoare in tainicul ei zvon.
Spuneau Nemarginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn si monoton...
Cum le-ascultam din umbra acvatica fanfara,
Sub cerul vast al noptii cu ele-am retrait
O noapte luminoasa din era tertiara.
Nefericit si singur ca primul troglodit.
Broastele poetul poezii.ro cuvintele cartea cuvintele scoala George Toparceanu scrisa de versurile poeziei. Scriitor versuri romana cultura poeti romani scriitor cartea versuri poetul scriitor versurile poeziei scoala.
Alte poezii de George Toparceanu
