roversuri.ro
>
Litera A >
Adrian Paunescu
>
Poezia Calugar de Adrian Paunescu
Poezia Calugar
Doamne, fa-ma calugar
Si cheama-ma pana la tine
Sa-ti spun adevarul
Despre marele dezastru pamantesc.
Doamne, fa-ma calugar.
Au fost haituiti,
Au fost ofensati,
Dar calugarii au totusi
O oarecare libera trecere
La vamile cerului.
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu ca exista
O scara de rasina de brad
Care ajunge pana la tine, Doamne,
Lasa-ma sa urc si sa-ti spun.
Voi gasi-o chiar daca
Nu e in evidenta primariei din Mineciu
O voi gasi-o dupa miros,
Dupa mirosul mortilor
Dupa mirosul viilor,
Dupa mirosul de tamaie.
O voi gasi-o si voi veni
Sa-ti spun ce rau e pe pamant
Sa-ti spun ca-n luptele pentru dreptate
Dreptate a iesit
Atat de zdrobitor victorioasa
Incat a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decat recreatii si examene,
Ore de clasa nu mai sunt,
Batranii sunt pusi la zid
Sub niste taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevointei generale.
In rest muncim pana ne cad mainile din umeri
Si nu mai stim pentru cine muncim
Mai ales ca ei ne dau sa facem
Lucruri pe care tot ei le considera inutile
Si ne reproseaza noua
Ca facem lucruri inutile.
Dar, in fine Doamne, primeste-ma in audienta
Pe mine, calugarul cel mai limbut,
Al manastirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fi bun si primeste-ma
Ca, alttel, daca intarzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flamanda
Sa manance scara de rasina
Care duce la tine,
Doamne, fa-ma calugar,
Fa-ma si asculta-ma
La ora cand manastirea ta
Cu 5 continente
Si cu 4 miliarde de prapaditi
Instaleaza ultimele arme
In clopotnita!
10 decembrie 1983
Versuri cine a scris poeti romani versuri Calugar scriitor Adrian Paunescu de dragoste poet. Scriitor poezii.ro poezii.ro cartea scoala versurile literatura cartea scoala versuri.
Alte poezii de Adrian Paunescu
