poezia Cand crivatul cu iarna... de Mihai Eminescu versurile poeziei Cand crivatul cu iarna... scrisa de poetul Mihai Eminescu

roversuri.ro > Litera M > Mihai Eminescu > Poezia Cand crivatul cu iarna... de Mihai Eminescu

Poezia Cand crivatul cu iarna...




Cand crivatul cu iarna din nord vine in spate Si matura cu-aripa-i campii intinse late, Cand lanuri de-argint luciu pe tara se astern, Vanturi scutur aripe, zapada norii cern... Imi place-atuncea-n scaun sa stau in drept de vatra, S-aud canii sub garduri ca scheauna si latra, Jaraticul sa-l potol, sa-l sfarm cu lunge clesti, Sa cuget basme mandre, poetice povesti. Pe jos sa sada fete pe tolul asternut, Sa scarmene cu mana lana, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe ganduri si sa ma uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul povestilor ce-aud. Orlogiul sa sune ­ un greier amortit ­ Si cald sa treaca focul prin vinele-mi distinse, Sa vad roze de aur si sarutari aprinse In vreascuri, ce-n foc puse trasnesc des risipit, Ca vorba unei babe marunta, tanduroasa. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasa. Din el o aud astfel cum voi sa o aud S-amestec celelalte cu glasu-i palpait. Si mandru-acest amestec gandirea-mi o descoasa, O-nsira apoi iarasi cum dansa a voit. Astfel gandirea-nsira o mie de margele ­ Un sir intins si luciu dar fara de sfarsit; Somnul m-apuca-n brate prin gandurile mele Si-n somn ma mai urmeaza a lor bland glas uimit. Prin sirul lor ce suna, orlogiul cu jele L-aud sunand ca greier batran si ragusit; In urma tace chiar si a mamei rugaciune ­ La ganduri sclipitoare un capat ea le pune. Ajung la ea si noaptea umbririle-i si-ntinse, Pe fruntea ei cea dulce culeg blande visari, Amorul lin isi moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sarutari ­ Ea-nchide surazanda lungi genele ei planse Si glasul ei e cantec in line tremurari, Pe sani rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea aseaza ­ Adorm si ea la capu-mi surade si vegheaza. II Dar toate-acele basme in somnu-mi ma urmeaza, Se-mbina, se-nfasoara, se lupta, se desfac, Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze, Cu parul negru coade, cu chipul dulce drag, Si feti-frumosi cu plete in haine luminoase, Cu ochi caprii, nalti, mandri ca arborii de fag ­ In visele din somnu-mi s-adun si se imbina, Fac nunti de patru zile si de patru nopti pline. Imi-pare atunci ca mandra Ileana Cosanzeana, Cu ochi, albastre stele, blonda, un spic de grau, In mine se-ndrageste si-usoara-aeriana S-asaza pe genunchii-mi, cunjura gatul meu, Eu netezesc cu mana arcata ei spranceana, Ea ochii si-i inchide, zambind in visul sau ­ Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le intelege, Cu buze-abia deschise imi spune blande sege. Imi pare ca e vara, ca noaptea-i dulce bruna, Ca lanuri undoiaza, ca apele lin plang, Ca nourii ii sparge-o armonioasa luna, Ca stelele din ceruri se scutura si ning ­ Prin lanuri inflorite noi mergem impreuna Si mandre flori campene eu pentru dansa strang Si ea la ingrijirea-mi cea dulce imi zambeste, Iar sufletul imi rade, si inima imi creste. Luna prin nouri inger pe lume bland vegheaza. Somnul aduce-n lume copiii lui natangi. Pe rau fiece unda se-mbraca cu o raza, Copacii se cutremur in fruntile de stanci, Lumina se-mprastie in panza luminoasa Pe merii plini cu floare-n gradinele adanci ­ Si eu, la trunchiul unui, visez la ea destept, In ploaia de flori roze pe dansa o astept. Ea vine si pe sanu-mi cand dulce ea se lasa In pletele-mi si-ncurca micuta mana ei, Si umeda-i suflare, pura, copilaroasa, Adie bland pe frunte-mi si peste ochii mei, Apoi fata-i uimita de pieptu-mi ea apasa Si lacrimi de iubire i-nunda ochii sai, Iar eu pe mani, pe gura, pe ochi, pe albu-i gat Incet, beat de iubire, o mangai, o sarut. Si sarutari o mie trezesc in ea mii vise Si fruntea-i turburata s-apleaca ca un crin; In ochii ei cei limpezi, sub genele-i inchise, O lume e de visuri, o lume de senin; Ea fara sir vorbeste, si dulcile-i surase Cu lacrimi se amestec, si buzele-i suspin ­ Ea doarme astfel treaza, din somn cand se trezeste Cu buzele ma cata, cu ochii imi zambeste. In vis ma arde soare si cerul e vapaie, Pe lac barca e-mpinsa de valuri care merg, Iar undele-i uimite, profunde si balaie Reflecta-n ele tarmii ­ se-ntuneca, se sterg... In barca sed s-ascult eu a inimii-mi bataie Caci eu ca randunica la dansa iar alerg ­ Pe-a malurilor arbori si frunza este muta ­ Misterul lin surade pe lumea cea tacuta.



Poetul romana versuri poet autor poeti romani poetul rime Mihai Eminescu scrisa de poet cultura Cand crivatul cu iarna... descarca. Cartea rime cine a scris versurile poeziei scoala rime poezie versuri poezie.


Alte poezii de Mihai Eminescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #