roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Cantec vechi de Mihai Eminescu
Poezia Cantec vechi
Vino, scumpa, de priveste
Dorul tau cum ma munceste.
Nici defel cum nu ma lasa
Nici sa intru sara-n casa,
Ci din asternut ma scoala,
Ca pe-un patimas de boala,
Si ma face de alerg
Nestiind pe unde merg.
Cand in zori de dimineata,
Ma visez cu tine-n brata,
Cand te strang sa nu te pierd
Si te chem si te dezmierd.
Ars deodata sar din pat,
Singurel m-am desteptat,
Suspinand si ametit,
Ma simt mai nenorocit.
Sunt de carne, nu-s de fier!
Ce sa fac ca sa nu pier.
Caci ranit sunt de amor,
De nici taiesc, nici nu mor:
Somnul meu nu este somn,
Nici pe mine nu sunt domn.
A dormi de sunt pe cale,
Zaresc chipul dumitale:
O icoana zugravita
Cu multi nuri inchipuita.
Poezii.ro poet literatura cultura poezii.ro cartea versuri versuri scriitor poezia literatura romana de dragoste literatura cuvintele Cantec vechi. Poezie rime scrisa de scoala poeti romani Mihai Eminescu.
Alte poezii de Mihai Eminescu
