roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Cantece de peste Olt de Grigore Alexandrescu
Poezia Cantece de peste Olt
I
Foaie verde alunita,
Aolica fa, lelita!
Fire-a-ti pieptu-o gradinita
Si tatele lubenita
Si gura o fantanita,
Maselele pietricele,
Si buzele ghizdurele,
Si limba o ciuturea,
S-adapi pe neica din ea,
Seara si dimineata,
Peste zi, totdeauna.
II
Intre Olt si-ntre Oltet
Rasarit-au nuculet,
Nucu-i mare, frunza rara;
Stransi-s toti cucii din tara
Si canta de se omoara.
Iar mai sus, pe ramurele,
Canta doua turturele,
Ce sunt mandrutele mele.
Dar in varful nucului
Canta puiul cucului
Raschirindu-si penele,
Ca mandra sprincenele,
Si tot misca din codita
Ca mandruta din rochita.
III
Canta cucul, se roteste;
Neica se calatoreste.
Foaie verde salcioara,
Calator esti, fratioare,
Nu ma pune la uitare,
Nici la plans amar de jale,
Cat ii fi si-i==fi pe cale.
Foaie verde usturoi!
A plecat neica de joi...
Parca mi-e de-un an, de doi.
IV
De nu t-ar fi leleo, dor,
N-ai veni dupa obor,
Tremurand cu capul gol.
De nu t-ar fi, leleo, mila,
N-ai veni dupa gradina,
Tremurand, cu furca-n mana.
De-as muri de dor, de drag,
Targ cu fete nu mai fac,
C-am facut eu targ cu tine
S-am pierdut firea din mine.
V
Foaie verde artaras,
Te iubii de copilas
S-acum te duci si ma lasi!
Aoleo! ce foc ma calca!
Neica ma lasa si pleaca
Si mi-si trece prin dumbrava
Si pe mine nu ma-ntreaba,
Parc-as fi de nici o treaba.
VI
Lele, ce pagana esti,
Pe la biserica treci
Si nu faci o sfanta cruce,
Cand pe mine mort ma duce.
VII
Daca-ti este, neica, dor,
Da-mi basmaua ta odor
Si-n basma un leusor,
Sa-mi botez un finisor,
Si sa-i pun numele tau,
Nume dulce ca si-al meu,
Cand m-o prinde dor de tine
Mi-oi striga finul cu bine,
Zi si noapte l-oi striga
Si pe ochi l-oi saruta.
VIII
Nu stii, vecina, ceva?
M-a-mbolnavit nevasta.
- Ba eu stiu, vecine, bine,
Leacul tau e-n san la mine.
- Nu stii, cumatre, ceva?
S-a-mbolnavit nevasta.
- Ia porumb si fa la moara,
Ca nevasta ti se scoala.
De-ar da Dumnezeu o sloata
Se gasesti la moara gloata,
Sa sezi o luna-ncheiata,
Si porumbul sa se moaie
Sa nu treaca prin piscoaie.
IX
Cuculet, unde-ai iernat?
Peste Jiu, la Vadul lat,
Intr-un catun afumat.
Cat e Cladova de mare,
Haz ca Siberelul n-are!
Siberelu-i mititel
S-a-mpuiat dragostea-n el.
Dragostea ce-aveam odata,
Gandeam moartea ne-o desparte
S-o gradina cu bucate,
Sa nu mai avem pacate,
S-o leasa de maracini,
Ca sa nu mai fim vecini.
X
Foaie verde mar muscat,
De cand neica mi-a plecat,
Furca-n pod am aruncat.
De cand neica mi s-a dus,
Trei fire pe fus n-am pus.
XI
Bata-te crucea de cuc!
Canta-mi bine ca te-mpusc.
Si te-mpusc si te mananc,
Nici fript bine, nici sarat,
Numai prin cenusa dat.
XII
Bala, cartogelele
Fi-le-ar batut stelele,
Gardul cu nuielele!
Bala, cartogelul tau
Fi-l-ar batut Dumnezeu,
Ca l-ai fost pus la loc rau,
Pe-o margine de parau.
Raul mare mi-a venit,
Cartogel mi-a namolit.
Bala, cartoagele noastre,
Cum stau pustie pe coaste,
Sa le vad nu le-as cunoaste.
In cartogul de la vale,
Rasarit-a iarba mare,
In cartogul din mijloc
Mi-a rasarit busuioc
Si-mi vine ca sa-i dau foc.
Am pus fir de trandafir
Si n-a iesit nici un fir,
Parc-a fost mana de sare,
Ca ce pun nu mai rasare!
XIII
Frunza verde otratel,
Pe deal, pe la Corlatel
Fuge dorul maruntel
Cu dragostea dupa el.
Unde te duci, dorule?
La voi, puisorule,
Sa-mpartim dragostele,
Cat la mine, si la tine,
Sa traim amandoi bine.
XIV
Frunza verde maracine,
N-a lasat Dumnezeu bine.
Frumosul fuge de mine
Si uratul calea-mi tine!
XV
Frunza verde maracine,
S-a dus neica, nu mai vine,
Tuturor le pare bine,
Numai mie-mi pare rau
C-a fost puiusorul meu.
XVI
Frunza verde de sipica,
Bine-a fost cu nevestica
Si prin sat cu ibovnica.
Nevasta te primeneste,
Ibovnica te-ncalzeste
S-inimioara voios creste.
XVII
Frunza verde de secara,
Ibovnico de-asta-vara,
Vina sa ne iubim iara.
De iubit sa ne iubim,
Numai amandoi sa fim
Si de dragi sa ne fim dragi,
Dar nadejde sa nu tragi,
Ca nadejdea de la mine
E ca sarma de subtire.
Cand o-ntinzi pe maracine
Si mi-o bate vint cu roua
Se despica sarma-n doua.
XVIII
Foaie verde calomfir,
Am ibovnicel copil
Si mi-l cheama Constantin.
Dusmanii mi-l pun la bir
Si nu-l pun ca pe-un copil,
Ci mi-l pun ca pe-un mazil.
El de frica birului,
De groaza zapciului,
Trecu vadul Jiului.
XIX
Foaie verde de areu,
Ibovnica ce-aveam eu
Nu se gasea-n sat la Leu,
Nici la Leu, nici la Ghindeni,
Numa-n sat la Cosoveni.
Leica, de dragostea noastra
A rasarit pom pe coasta
Cu tot felul de odrasla.
O sa-l sap, sa-l bag in casa,
Ramurile nu ma lasa.
O sa-l sap, sa-l bag in tinda,
Ramurile dau de grinda.
Poezii si proza
Ultimele trei versuri par sa provina din alt cantec.
XX
Mandro, cand eram iubiti,
Toti pomii era-nfloriti
Si dafinii-mbobociti.
De iubit cat ne-am lasat,
Toti pomii s-au scuturat
Si dafinii s-au uscat.
XXI
Colo-n lunca la privita,
Gasii pupaza-nflorita
Si mandruta mea mahnita.
Nu stiu pupaza s-o rup
Ori pe mandra sa mi-o pup.
Foaie verde margarit,
Pacat c-am imbatranit
S-inca bine n-am trait!
XXII
Foaie verde usturoi,
De ti-e dor, neico, de noi,
Fa-te negustor de boi
Si vino-n gazda la noi,
C-are taica sase boi
Si din sase vinde doi,
Doi ii vinde, doi opreste,
Doi mi-i da mie de zestre,
Pe rosul si pe plavit,
Cumparati din Mehedinti.
Pana boii veti tocmi,
Amandoi ne-om logodi.
XXIII
Foaie verde maracine,
Cat te tii, mandro, de mine,
Poarta-te putin si bine,
Ca nu stii moartea cand vine
Si te ia de langa mine,
Iar mie nu-mi pare bine
Si plec si eu dupa tine.
XXIV
Luna-afara-mi lumineaza,
Puica-n casa mi-si ofteaza.
Ofteaza, puica, ofteaza,
Toata lumea sa te creaza.
Ofteaza si pentru mine,
Ca eu m-am topit de tine
Si vaz ca nu-mi vine bine,
Ca nu sunt pe-un loc cu tine.
Aideti, puica, sa fugim,
Amandoi sa pribegim,
Ca-acum e vremea de fuga,
Pana-mi este iarba cruda,
Unde calci,
Urma nu faci,
Unde sezi,
Nu te mai vezi.
XXV
Bata-te crucea de vale,
Cum oi sa ramai de jale,
Far'de glas de fata mare,
Fara voinicel calare.
Cati in tine se-ntalnira
Doi cu doi nu se unira.
Cati in tine se jucara
Doi cu doi nu se luara.
Vale lunga, vale-adanca,
Aici lupii ma mananca.
Stai, lupe, nu ma manca,
Pan' sa-mi vad ibovnica.
XXVI
De te duci, neica, cu bine,
Sa iei si dorul cu tine,
Si dorul si dragostea,
La mine n-ai ce lasa.
Du-te, neica, si sa vii
Colea-ntre Santa-Marii,
Cand se coace boaba-n vii
Si-i bine de veselii.
De-i zabovi peste-o luna,
Ma gasesti pe camp nebuna,
Dar de-i zabovi un an,
Ma gasesti neagra bustean.
XXVII
Du-te, neico, sa te duci
Pana-i cadea rob la turci,
Sa te duci la Marea Alba,
Sa tragi ziua la catarga,
Si s-o tragi tot pe uscat,
Sa sezi noaptea-n lant bagat,
Sa stii ca te-am blestemat,
Si sa-ti faci inima rea
Cum ai facut-o pe-a mea.
XXVIII
Frunza verde maracine,
Oliolio, neica Marine,
Nu ti-e pacat si rusine,
Noaptea fugi de langa mine
Si te duci l-alte straine.
Dusu-te-ai si la surata,
Si te-a priimit, sirata!
Surata mi-e ca o sor,
Nu pot sa dau s-o omor.
De mi-ar fi ca o straina,
I-ar plange ma-sa de mila.
XXIX
Trage, bala, bobii bine,
De-mi spune, neica cand vine?
De-ar da bobii pana-n noua,
Neica taie Oltu-n doua.
De-ar iesi bobii la cinci,
Nu mai vaz pe neica ici,
Si plec si eu sa-l gasesc
Macar sa ma prapadesc;
Trage, bala, boabele,
De-mi ghiceste zilele,
De la Pasti pan' la Ispas
Cate necazuri am tras.
XXX
Canta cucul sa ma duc
Si mierlita sa ma-ntorc,
Sa pun dusmanilor foc.
Spune-mi, cuce, de-unde vii?
De la noi, de peste Jii?
Dar de bala ce sa-mi spui?
- Bala ta e sanatoasa,
Sede la umbra si coasa,
Si lucreaza tot plangand,
Ziua, noaptea asteptand.
XXXI
Spune-mi, bala, si-mi ghiceste,
Voinic de ce-mbatraneste
S-asa curand se topeste?
De umbletul drumului,
De bataia vantului,
De arsura soarelui,
De grija argintului,
De-nverzirea codrului,
De cantarea cucilor,
Sau de dragul mandrelor?
Ca mandrele pot mai mult,
Ele te baga-n pamant!
XXXII
Decat neica-n cale dus,
Mai bine la cruce pus,
Sa ma duc duminica,
Sa tamai pe neicuta,
Sa ma uit pe cruce sus,
Sa vaz chipul neicai scris,
Sa ma mai mangai de plans.
De cand te-ai dus, baietele,
N-am mai pus la gat margele,
Nici la coada panglicele,
Vai de pacatele mele!
Toata ziua cant si plang
Si tot neica mi-este-n gand.
XXXIII
De n-ar fi ochi si sprancene,
N-ar mai fi pacate grele.
Ochii si sprancenele
Fac toate pricinele;
Pentru ochi negri din cap
Trecui Jiul fara vad,
Pentru sprancene din frunte
Trecui Jiul fara punte,
S-ajunsei la puica mea,
De-mi racori inima.
XXXIV
Nu blestema cucul, lele,
Ca sa jumule de pene
Si se tranteste de lemne.
Si cucul nu-i vinovat
Ca mai la multi a cantat,
Mai pe toti i-a mangaiat.
XXXV
Cucule, dragutule,
Surule, mandrutule,
Vara vii, vara te duci;
Spune-mi, iarna ce mananci?
- Mananc putregai de fag
Si viu sa va cant cu drag.
- Cuculet, pasare sura,
Manca-ti-as limba din gura,
Ca sa pot si eu canta
Sa fiu drag la puica mea.
[modifica] XXXVI
Ierte-i Dumnezeu pacatul
Celui ce-a lasat oftatul,
Ca omul daca ofteaza
Parca se mai usureaza.
De oftat ce oftai tare,
Si soarele zare n-are,
Parca eu l-am blestemat
Si de tot s-a-ntunecat.
Du-te, dor, pana e nor
La puica pe delisor
Si-i spune ca stau sa mor.
XXXVII
Puico, pentru Dumnezeu
Si pentru binele tau,
Nu ma tot tinea de rau
De la sanisorul tau,
Ca m-ai mai tinut o data
S-am zacut o vara toata,
De mi-au plans atunci de jale
Chiar si iarba de pe vale
Si norii opriti din cale.
XXXVIII
Auzi, lele, cucul canta;
Iesi afara de-l asculta,
S-asculta cum popa toaca,
Iesi afara de te roaga,
Te roaga lui Dumnezeu
Sa moara barbatul tau,
Sa ma-nsor si sa te ieu.
XXXIX
Lata-i, lata-i Dunarea!
Las-o la pardalnica,
Ca pe ea s-a dus neica.
Nu mai plange, Marioara,
Ca iubitu-ti vine iara.
El s-a dus cu saica veche,
Cand batea vantul de streche,
S-acum vine-n alta noua,
De taie Dunarea-n doua
Si trage la opt lopeti.
Iesi, Marioara, de mi-l vezi.
XL
Foaie verde de malure,
La carciuma din padure
Baui astazi, baui maine,
Baui patruzeci de zile.
Baui pretul a trei cai,
De vin nu ma saturai.
Baui pretul murgului
Si cioltarul negrului,
Aflai satul vinului,
Vinului, hainului.
XLI
Lunita, lunita,
Fa-mi o luminita,
Ca am inserat
La umbra de gard,
Cu doi calusei
Negri, mititei,
Si nu-s de furat
Ci-s de cumparat
De la noi din sat,
De la popa Vlad.
Marturie-am dat
Ieslea cailor,
Usa grajdului,
Drumul codrului.
XLII
Codri, codri, frate codri,
Nu ma da, codri, legat,
Ca nimic nu ti-am stricat,
Numai o craca-am taiat
Si de arme-am atarnat,
Ca le bateau ploile,
Rugineau otelele
In care-mi stau zilele.
Cat codrul frunza mi-si tine,
Toti voinicii traiesc bine;
Daca codrul frunza-si lasa,
Toti voinicii pleaca-acasa
La copii si la nevasta.
Cat mi-e codrul de frumos,
Iarna putrezeste jos
Si voinicii stau culcati
Ca stejarii rasturnati.
Codri, codri, loc iubit,
Nu te-oi mai vedea-nverzit,
Sa zic c-am intinerit?
XLIII
Topitu-s-au ghetile!
Oi sa-mi caut armele,
Armele si caisorii
S-oi sa-mi adun si feciorii.
Croieste-mi, maica, croieste,
Si de lupte ma gateste;
Croieste-mi de-un comanac
Verde ca foaia de fag,
Sa-l port in codru cu drag.
Croieste-mi, maica, camasa,
Ca ma cheama harambasa
Sa ma puie bulucbasa.
Peste cincizeci de voinici,
Toti incaltati cu opinci,
Opince de saftian,
Nojite de gaitan;
Gaitanul de matase,
Impletit in cate sase,
Cu poturii rosiori...
Unde-i vezi, te iau fiori.
XLIV
Cine e voinic, voinic,
Nu saza ca vulpea-n crang,
Ci sa iasa la colnic,
Far' de-arme, far' de nimic.
Fie potira aleasa,
O lovesc unde mi-i pasa.
Aiba flinta si pistoale,
O lovesc unde mi-o doare.
XLV
Cand ma primblam pe culare,
Aveam in punga parale.
Scoborand de pe culare,
Ma-ntalnii cu frati in cale,
Golii punga de parale
Si strigai din gura mare:
Nu vedeti voi, fratilor,
Nu vedeti, voinicilor,
Ca se iau banii la crang
Si se cheltuiesc la camp?
XLVI
Rau, maica, m-ai blestemat
Sa stau in pusca rezemat
Si prin codru infundat,
Sa mananc tot de furat,
Sa fiu groaza satelor
Si spaima potirelor.
M-a facut maica pe mine,
Nu-si aude nici un bine!
M-a facut taica fecior,
Ca sa-i dau vreun ajutor.
Ajutorul ce i-am dat,
Sapte sate c-am pradat,
Sapte sate de pe Olt
Si Mehedintul mai tot!
XLVII
De cand maica m-a facut,
Soarele nu m-a vazut!
Daleu! soro caprioara,
Caprioara, surioara,
Roade poala codrului,
Sa vad raza soarelui
Pe muchea cutitului,
Pe coiful pistolului,
Si pe coama murgului.
Versuri descarca poezia cultura scriitor poezii.ro versurile poeziei versuri Grigore Alexandrescu poet poeti romani literatura poezie cuvintele autor descarca Cantece de peste Olt. Versurile poezii.ro cuvinte.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu
