poezia Cantece de George Cosbuc versurile poeziei Cantece scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia Cantece de George Cosbuc

Poezia Cantece

XXXI Mama zice din Scriptura: Daca doi prieteni ai, Vrand sa dai a ta avere Unuia, carui s-o dai? Unul tace, altul cere; Cest din urma-i prefacut Da-o dar cui n-a cerut! Eu explic cuvantul mamei: Mama, eu te-am priceput! Tu-mi esti draga, tu si-o fata! Tu-mi tot ceri sa te sarut, Ea nu-mi cere niciodata. Si, dupa scriptura ta, Ghici, pe cine-as saruta? XXXIV Era in noaptea Invierii, Ingenuncheatului popor I se canta legenda sfanta A marelui Mantuitor. Nepasator eu stam de-alaturi Privind modernii carturari O copilita-ngenuncheata Ma tot privea cu ochii mari. Vazand ca singur in picioare Asa nepasator raman, Mi-a zis naiv si cu mustrare: Da ce? matale esti pagan? A fost un fulger mititica Si in genunchi eu am cazut Ca un fricos in fata mortii; Si-n clipa asta am crezut! XXXVII Cand vii, la palarie port Si eu o floare; Cand imi zambesti, in pieptu-mi mort Rasare soare; Nelinistit cand te astept, Ah, cum ma doare; Si cand nu vii, simtesc in piept Ca viata-mi moare! XLII Pe Bistrita, cantand O tanara fecioara, In vant avand vestmantul Si-n par vuindu-i vantul, Cu pluta ei usoara Trecea-n amurgul zilei Pe Bistrita cantand. Inchise intre stanci, Salbaticele ape Gemeau ca-n agonie, Albastre de manie, Izbindu-se sa scape Cu vuiet si cu vaiet Inchise intre stanci. La carma plutei sta Copila zambitoare: Mireasa-i asta fata Cu moartea cununata, Si-n stingerea de soare Parea un chip din basmuri La carma plutei sta! Privind in urma ei, Vedeam cum dansa trece Razand pe langa stanca De nu venea adanca Din ceruri noaptea rece, Si-acum as fi acolo Privind in urma ei! XLIV Tu, ulciorule de lut, Am avut aceeasi soarte Amandoi dintru-nceput Eu din tine m-am nascut Si de-a pururi dupa moarte Iar vom fi acelasi lut! Astazi plang si te sarut, Ca-mi esti singurul meu bine Si esti lut si tu ca mine. Din etern am fost un lut, Dar o soarta-ntamplatoare Te-a facut ulcior pe tine: Om pe mine m-a facut; Ah, intors era mai bine! XLV Toamna tarziu, In noaptea cu luna, Cum vajaie codru Si geme, si suna! Din nordul cu neguri Un vuiet rasare, Si vine, si creste Mai uite, mai tare: Iar codrul aude, Puternicul rege Aude prin noapte Si bine-ntelege Al ostilor vuiet Din norduri pornite El vrea sa rascoale Puteri obosite Si-njura si urla, Ca-si simte pierirea. Si galben se face, Nu poate s-adoarma, Nu-si afla nici pace, Si tremura codru Cu inima rupta De spaima, se zbate, Cu vantul se lupta, Pocneste si suna Si-si urla durerea, Caci vantul il prinde Si-l strange de mijloc, Topindu-i puterea! Si codrul se-ndoaie; Si-l biruie vantul, Razand, il sugruma Si-i rupe vestmantul, Si parul i-l smulge Si-n vai il arunca. Un tipat rasare Pe deal si pe lunca: Grabitele pasari Cu vuiet alearga Si norii vin stoluri Pe-ntinderea larga, De spaima s-ascunde Paraul sub gheata Si regele codru, Din ultima viata, Suspina vazandu-si Pustiul, si geme, Si cade pe spate, Si moare cu fruntea Pe pieptul naturii, Si moare natura De jalea padurii In toamna tarziu!

Cartea scrisa de versuri cuvintele descarca cuvintele Cantece George Cosbuc cine a scris scoala poezia poetul versuri scriitor cine a scris poetul. De dragoste poezii.ro cuvintele poeti romani.

Alte poezii de George Cosbuc

poezie Cantece autor George Cosbuc

Top poezii George Cosbuc

Ultimele poezii adaugate

Top cautari

Cele mai cerute poezii

aripioare de argint de emilia caldararu
tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
de
soarele si copiii de elena dragos
locuinta din dumbrava de
la sanius de ion agarbiceanu
mostenirea de otilia cazimir
in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
eva de ion pillat
de Vasile Romanciuc