poezia Carnavalul de Cezar Bolliac versurile poeziei Carnavalul scrisa de poetul Cezar Bolliac

roversuri.ro > Litera C > Cezar Bolliac > Poezia Carnavalul de Cezar Bolliac

Poezia Carnavalul




I Incepe carnavalul! si-n salele bogate Se cerc artisti si muzici placeri mai noi s-arate, In noua veselii! O! ce de griji acuma la noua toalete! Ce visuri dulci, frumoase, in junele cochete! Ce mii de bucurii! Fetita tot viseaza la flori, l-a ei ghirlanta, La gaza cea subtire, la rochia-i eleganta Si la ai ei cercei; Gandeste la raspunsuri, la gratii, la cuvinte; Isi rade in oglinda de loc ce-si pune-n minte Ceva ce-i place ei. Corsetul aci-si pune; isi cearca iar rochita, Pandlica care-o prinde, - saraca copilita! Viata-i e romant! O! cat a sa mai joace! Ce bine a sa-i vie Si par si rochi, pandlice, buchet de iasomie La sol in contra-dant! Multime de machine prin case de neveste! Famei si croitorii abia le prinzi de veste Cand vin, cand se strecor! Parintii schimba cifre in foile de zestre; Galantii-n neastampar citesc pe sub ferestre Bileturi dulci d-amor. O! cate case noua si cate case sparte! Ce visuri isi mai face batrani si juni in parte In lungul carnaval! Tot fierbe-n capitala! si lumea isi propune Un lant de fericire, un sir de lucruri bune De la intaiul bal! Voi, cati va rade soarta! ganditi ca-n aste zile Stau sub pamanturi, ocne, prin temniti si exile Atati nevinovati, Pe care pizma, ura si neagra calomnie I-au parasit cruzimei, si oarba tiranie Ii ia necercetati! II Cand armasarii vostri, cu coama lor pletoasa, Alerg si scapar iute p-o gheata-alunecoasa, Ca fulger, ca naluc; Si langa drumul vostru, - o! tremura in cale Un biet batran ca iarna, cu piept, picioare goale, Flamand si fara suc; S-opreste, -si ia caciula, spre voi mana intinde, Si trista lui catare in ruga se aprinde Vazand ca nu-l vedeti; Si tremurandu-i barba, spre ceruri mormaieste; Cand sania din urma de ziduri il striveste; Voi treceti si radeti! Nebunilor ce sunteti! Va pare ca e o gluma Un cap strivit de ziduri, un om ce se consuma De foame si de frig! Va pare ca e gluma cand crunta disperarea Si tinta catre ceruri; - va radeti voi de starea Victimelor ce strig: ..................................... ..................................... III Cand o caldura dulce, samururi, catifele, Sub draperii bogate de stofe, de dantele, V-adoarme p-un divan; Cand mii lumini ascunse in lampe colorate Resfrang si va-nmulteste-n oglinzile-ardicate De jos pana-n tavan; S-o copilita dulce, razanda, gratioasa, In reverente intra usoara si frumoasa Ca si un ingeras, - Si dupa ea un june maret, voios si tare, Cu fata vie, plina, cu fruntea-ntinsa, mare, Si sed p-un scaunas; Cand va vedeti intr-insii pre voi miniatura, Si gest, organ, accente, oricare a lor trasura E-a voastra, - ii iubiti! Isi vede muma sotul, si tata iar sotia; Si stiti c-aveti mijloace, va iarta avutia Sa-i faceti fericiti; Oare ganditi atuncea ca poate-n alta casa Au doi batrani o fata, tot astfel de frumoasa, Dar e traita rau; Si plang, caci maine poate copila o s-apuce O cale... n-au de hrana; si viata este dulce, C-asa va Dumnezeu. IV Cand cina va asteapta in sala de mancare, Si-n giurul vostru vase cu flori mirositoare Va-mbata de miros; Cand ochii vi se pierde pe mese incarcate D-argint, de portelane, cristale tot-sapate, C-un viu foc luminos; Si cand pe masa voastra cea plina de legume Ce globu-ntreg produce, d-esente si de spume, De vinuri spumegand, Vedeti indestularea ce cara, gramadeste, S-un sir de servi in prajma ce-alerg, va ocoleste Punand si ardicand; Atunci, atunci gandit-ati ca langa casa voastra Este-o casuta veche si sparta, mica, proasta; Si crivatu luand Hartia din ferestre, un viscol o petrece, Baga in ea zapada; e frig intr-insa, rece, Caci toata e in vant! Gandit-ati vre o data c-aci-n asta cocioaba, O vaduva saraca, bolnava, goala, slaba, Cu sase copilasi, Stau in ocol pre vatra abia cu un taciune! L-e frig, l-e somn, l-e foame si pic de slabiciune, O, mult sunt dragalasi! Cand unul dintre dansii ardic-o manusita Scut rosie ca racu, si-i zice: “Maiculita, Te scoal', nu mai dormi! N-e frig si ne e foame; te scoal'! fa focu mare! Da-mi paine! Pune masa!' si ea,-n delir, tresare! Nu poate a-i mai minti. Se scoala,-si smulge parul si iese pe zapada, Si vede casa voastra in veci tot in parada, In veci in veselii: Ferestrile-ndoite ce crapa de lumina Si vesela-va umbra razanda, dulce, lina, Saltand in bucurii... Curand! Dati in genunche! Uitati! O! piara slava! Blastemele s-azvarla, precum s-azvarla lava Ce-o varsa un vulcan! O! Tremurati! caci glasu-i in ceruri e puternic! Mai greu decat sentinta cu care un nemernic Striveste un sarman!



Versurile poezie cuvinte versuri autor romana cuvintele cartea autor poet scriitor romana Cezar Bolliac cuvintele. Cine a scris poeti romani cuvintele versuri Carnavalul versuri.


Alte poezii de Cezar Bolliac
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #