poezia Ciclu de poezii din vol Dreptul la nemurire de Olga Alexandra Diaconu versurile poeziei Ciclu de poezii din vol Dreptul la nemurire scrisa de poetul Olga Alexandra Diaconu

roversuri.ro > Litera O > Olga Alexandra Diaconu > Poezia Ciclu de poezii din vol Dreptul la nemurire de Olga Alexandra Diaconu

Poezia Ciclu de poezii din vol Dreptul la nemurire

(neaprobat)




DREPTUL LA NEMURIRE Uneori îmi vine sÄ cred cÄ ceaÅ£a e-o intrare în lumea de la-nceput în care toate lucrurile sÄlÄÅluiau împreunÄ fÄrÄ ca ele sÄ fi Åtiut Ce minunat trebuie sÄ fi fost sÄ-Å£i schimbi în fiecare clipÄ identitatea! ca într-o mare cÄlÄtorie prin lumi Åi-apoi nimic sÄ nu mai Åtii pe de rost Nimic nu era mare nici mic nici sunet nici culoare Totul era numai urÄ Åi dragoste Totul era nedumerire Pentru memoria care-n curând avea sÄ ne ia dreptul la nemurire. Februarie 1990 MENITÄ SUNT SÄ PLEC CURÃND Ci iatÄ-mÄ: eroare pe-o tâmplÄ de pÄmânt de mine desprinzându-mÄ pânÄ mÄ-ntunec pânÄ din nou voi fi punct umilul punct⦠MÄ-ntâmpinÄ Ã®n mine ceaÅ£a â menitÄ sunt sÄ plec curând PânÄ atunci voi înflori într-un imens Åi trist sÄrut Åi devoratÄ de luminÄ rÄmân o casÄ miÅcÄtoare cum melci cu balele uscate la întâmplare duÅi de vânt. 6 iunie 1989 EPIFANIE Ci iatÄ-mÄ: în orizontul auroral al firii â deschidere luminÄ NÄscându-mÄ din mine eu sunt deja iubire MÄ poÅ£i numi Eva â Sunt ziua Sunt noaptea ta Cât timp rÄmân de pazÄ la Poarta Cerului desferecÄ-mÄ de mine Åi-ai sÄ te naÅti Åi tu Adam! De fapt nu sunt sigurÄ cÄ sunt eu Eva Åtiu doar cÄ ocup un teritoriu împrejmuit de existenÅ£a mea Pot fi oricine oricine altcineva numai sÄ vin sÄ vin ascunzându-mÄ Ã®n proprii mei paÅi UrÄsc plecÄrile â ele sunt numai ascunsul fÄrÄ mine Ele pun în aceeaÅi clepsidrÄ iubire Åi urÄ de iubire. 4 decembrie 1987 PYTAGORA O, Pytagora, întoarce-Å£i tabla sÄ-nchidem universul într-un numÄr! Poate cÄ Atlas s-ar trezi din somnu-i Åi n-ar mai Å£ine cerul pe un umÄr Mai lesne muzica astralÄ be-ar cuprinde Åi cifre reci doar ne-ar dansa pe gurÄ Noi înÅine doar cifre muzicale-am fi Åi viaÅ£a-ar deveni cu mult mai purÄ. 20 aprilie 1988 ÃNTRE FIRE ÅI GÃND I CheamÄ-mÄ! - tu eÅti însÄÅi chemarea firii a firii care se dÄruie OcroteÅte adevÄrul nostru dezvÄluit în pragul cuvântului Eu sunt undeva între fire Åi gând: jumÄtate frumuseÅ£e jumÄtate adevÄr DÄruie-mi libertatea de a asculta porunca firii Åi prin ochii ei sÄ contemplu înÄlÅ£imea locuirii mele. 13 decembrie 1987 FAVOARE Ãn ochii mei a izbucnit lumina în mine adunatÄ nici nu Åtiu Åi astfel eu am devenit regina din lumea de pustiuri Åi de viu MÄ Ã®nvelesc în slove mereu ca-n altÄ hainÄ mereu mÄ las furatÄ de-un farmec ce s-a dus Åi jocul se repetÄ: aceea ;i sunt ;i⦠nu-s Mereu rÄmân strÄinÄ de mine nu m-aud aÅa cÄ mie însÄmi nu-mi sunt decât o tainÄ Åtiu lucrurile de povestea de umbra lor în mine se revarsÄ?⦠Abia le-ating Åi-n prelungire firii ideea nechematÄ iar se lasÄ Eu însÄmi sunt favoarea ivirii în luminÄ De-atâta strÄlucire â ajunsÄ â mÄ aprind Åi ard cu nepÄsarea de fiecare clipÄ a focului nestins numit de greci destin. 12 septembrie 1988 MIRAREA Mirarea doar â Åtiu â ea a fost principiul celor ce nu Åtiau sÄ vadÄ De-aceea poate când ai apÄrut întunecoase muzici m-au pÄtruns Åi-am învÄÅ£at sÄ zbor ascuns Åi nu Åtiam cÄ mituri gem în mine nu, nu Åtiam cÄ sunt bogatÄ De-atâta nebÄnuitÄ fericire cred sufletul mi s-a topit Åi n-am bÄgat de seamÄ cÄ nu mai eÅti cu mine Oare atunci sÄ fi murit?⦠Iunie 1988 FÄRÄ MIRARE Mereu materie devin fÄrÄ surâs fÄrÄ suspin Bacovia nu bÄnuia cât de uÅor e sÄ devii tu însuÅ£i haina cea mai grea Ãn mine un strÄin ar vrea s-asculte sunete obscure Dar eu nici nu-mi mai amintesc sÄ-l fi-ntâlnit MÄ-ntorc în forma cea mai clarÄ Åi de pe-acum mi se nÄzare c-o piatrÄ mi s-a prins de trup â ca-n joacÄ, fÄrÄ nici o urÄ â Åi-n ea pÄtrund fÄrÄ mirare. Iunie 1988 SÄ CRED CÄ VIS A FOST Vreau doar s-adorm sÄ trec din somn în somn - în vis mi-apare lumea mult mai clarÄ Ce pot sÄ fac printre atâtea gheÅ£uri Åi treazÄ cum sÄ-ndur noaptea polarÄ?⦠Ãn somnul meu mÄ simt ca o reginÄ La sÄnii înhÄmaÅ£i am câini Åi reni Ãmi va surâde somnul meu de iarnÄ cu capul drept pe muÅchi Åi pe licheni Nu-mi va fi teamÄ â jur pe Empedocle - înconjuratÄ de-aer, apÄ, foc pÄmântu-mi va fi singurul prieten dormind cu nesfârÅirea la un loc Schimbându-mi forma-n fiecare somn mereu cu un atom sÄ curg mai jos sÄ cred cÄ vis a fost tot ce-am trÄit fidelÄ sÄ-i rÄmân lui Democrit. 17 aprilie 1988 DESTIN AÅtept â fiinÅ£Ä fÄrÄ adÄpost â s-aparÄ dupÄ StâncÄ ÃnfricoÅÄtorul Eu nu prefer nici Scyla nici Charribda â pÄstrez cu violenÅ£Ä Ã®n mers doar drumul drept Åi mersul meu pÄstreazÄ o aurÄ de zeu NeliniÅtea mi-e punctul de sprijin când mÄ pierd incertitudinea â coroana. 12 decembrie 1987 ZBOR ÃNTRE SPAÅ¢II I Un zbor între spaÅ£ii mi-e gândul Åi sper în mine s-ascund un petic de cer cu ochii închiÅi sÄ presimt Aurora ascunsa, vibrând a stihiilor hora E totul un dans nevÄzut, inefabil crezând doar cÄ este, devine palpabil Åi lumea întreagÄ de este-un ascuns nÄscutÄ mereu din ce-i nepÄtruns aÅtept sÄ devinÄ din surda mutaÅ£ie divina, deplina, de vis revelaÅ£ie Doar tu mai rÄmâne doar tu sÄ-mi faci semn sÄ-ncep sÄ plutesc sÄ-mi fii un îndemn SÄ pornim spre lumina ce nu se întunecÄ pe când în preajma ei totul alunecÄ O mânÄ sÄ-ntindem cÄtre vechea pleiadÄ ce-Åi lÄsau nemurirea unii altora nadÄ gÄsind ca izvor al vieÅ£ii Åi-al morÅ£ii NemÄrginitu-n care ne învârtim cu toÅ£ii E nedreapta rÄsplatÄ a ieÅirii-n luminÄ când fiindele toate îÅi vor din nimic vinÄ? O luptÄ fratricidÄ le-ndeamnÄ pas cu pas din veÅnicul repaus vieÅ£ii sÄ-i dea glas? Sau doar e-o dÄruire Åi-al ei dar e întors când din tot ce devine, alt punct e luminos? Doar dupÄ cum aratÄ, tu poÅ£i s-atingi cu mâna când vrei, NemÄrginitul. E apÄ, foc sau aer ascuns e în el însuÅi, din el s -aratÄ-ntruna Åi noi â o rostuire-n acest nemÄrginit înconjurat de ape, de neguri Åi zenit plutim ca aisberguri pe un ocean de ape tânjind de dor Åi sete AbsenÅ£a sÄ ne-adape Un miracol al firii suntem, dar în doliu â cu violenÅ£Ä clipa s -acoperÄ-n linÅ£oliu lÄsându-Åi fiinÅ£a cu indiferenÅ£Ä urmându -.Åi doar ritmul în altÄ prezenÅ£Ä De vrei entuziasmul sÄ-Å£i cuprindÄ fiinÅ£a te dÄruie iubirii Åi-Å£i împlineÅti dorinÅ£a Iubirea e miÅcarea ce în stihii pÄtrunde rotindu-le pe toate de bucurie-n unde E sine inefabil ce doarme în Olimp lÄsând pe-a noastrÄ frunte o aurÄ, un nimb Tu codrul Å£i-l alege ca tainiÅ£Ä-a iubirii â aici ascuns e viul, precum spuneau cabirii â dar sÄ n-adormi sub frunze, sÄ nu prinzi rÄdÄcinÄ â dormind, devii tu rodul, tot tu devii tulpinÄ Un trunchi de brad din tine spre cer va vrea sÄ creascÄ a cerului coroanÄ Åi axa pÄmânteascÄ Ãn valuri de cÄldurÄ atunci te vei desface lÄsând sÄ Ã®ncolÅ£eascÄ cuprinsÄ de fiori sÄmânÅ£a care Åtie cÄ-n ea te desfÄÅori Plesnind de bucurie îţi va întoarce darul fiind chiar de Femeia Åi tot ea Åi BÄrbatul ce strÄjuie altarul E încÄ sfântÄ clipa când vrea a se divide dar clipa urmÄtoare nu se mai poate-nchide O curgere latentÄ ce nu se mai opreÅte ne-aduce în prezenÅ£Ä Åi iarÄÅi ne roteÅte PÄdure, mare, lunÄ sau soare Åi câmpii â în toate se ascunde rupându -se-n fâÅii Åi toate le întoarce mutându -se-n alt loc fÄcând din apÄ aer, din aer, fÄcând foc Åi toate le întoarce în negura uitÄrii din dor de sine însÄÅi, ea glas îÅi dÄ chemÄrii Din ea întinereÅte, nÄscându -se-n visare se recunoaÅte-n clipa ce veÅnic o divide dar tot rÄmâne-ntreagÄ â din tot ce dÄruieÅte, nimic nu-i ruinare Ei însÄÅi se opune, ascunsÄ-n darul sÄu Åi dintre toate-n lume, doar Timpu-i este zeu Doar Timpul o dezbracÄ de ceea ce ascunde fÄcând apoi sÄ piarÄ ce iese în luminÄ ca un castel la mare ce creÅte din nisip furat apoi de unde Pe sine se gândeÅte cu infinitÄ sete dezvÄluindu-Åi sinea în mii de portamprente ce-ntruna sunt rÄpuse de tainica rotire fÄcând din a lor moarte întruna dÄruire Åi, în sfârÅit, o clipÄ. FÄptura Åi-o zÄreÅte strÄluminând în noapte în stele cu noroc spre curÅ£i de dor urcuÅul Åi coborârea sorÅ£ii fÄcând din apÄ, aer, din aer fÄcând foc. 1 â27 iunie 1987 ZBOR ÃNTRE SPAÅ¢II II AscultÄ-mi Åoaptele îndepÄrtate â e-un semn cÄ Åi-alte vieÅ£i eu am trÄit Pe roata stelelor încercÄnate de cer nu Åtiu a câta oarÄ m-am ivit Vârtejuri de atomi plutind în spaÅ£ii prin ce miracol oare s-au ivit de-n plasma lor când ochii i-am deschis am respirat întregul infinit?⦠DesprinsÄ bine încÄ nu eram de-acel vârtej ce m-a adus din spaÅ£ii â o mânÄ era apÄ alta foc pÄrul era-ncâlcit ca la sihaÅtri Åi mÄ roteam cu tine la un loc â douÄ comete rÄtÄcite printre aÅtri Nici nu Åtiam cine îmi sunt pÄrinÅ£i â mÄ Ã®nchinam lui Thetis sau Ocean â Åi m-am trezit a doua zi pe Terra pÄgânÄ rÄtÄcitÄ printre sfinÅ£i Eu ca-ntr-un vis îmi depÄn rostuirea Åtiu doar cum sÄ-Å£i rÄspund când tu mÄ chemi Hai, cheamÄ-mÄ! Ca sÄ Ã®ncepem dansul Pe care-l Åtim Din neÅtiute vremi. Iunie 1988 ZBOR ÃNTRE SPAÅ¢II III MÄ Ã®nvÄÅ£aseÅi zborul între spaÅ£ii c-aÅ fi chiar eu o stea din constelaÅ£ii Åi-acum un hÄu ce nu-i adânc nici 'nalt m-a tot cuprins Mai pot sÄ cred în salt?⦠FiinÅ£a mea Era cu tine geamÄn Åi glasul tÄu Trezea în mine sorii MÄ legÄnai ca Åi cum Erai leagÄn Åi-acum Din vina cui MÄ laÅi ninsorii?⦠E totul o desfacere din sine Åiâo-ntoarcere 'napoi Åi iar o dare â aÅa m-ai învÄÅ£at printre sÄruturi â dar nu m-ai învÄÅ£at cÄ-n acest Tot tot ce se naÅte renegându-Åi Muma cuprins e de-acel vÄl numit Uitare pe cine dintre anticii pÄrinÅ£i sÄ-l chem de-a ta purtare sÄ-mi dea seama? ,,Dintre cei vechi iubesc pe -Anaximandru â te ascultam spunându-mi cu glas tandru â Simplicius, Parmenide, Heraclit Obscurul l-au urmÄrit cum doar CenuÅÄreasa a mai fost când Åi-a pierdut condurul Aerul, focul apa sau pÄmântul în oarba lor miÅcare sunt Cuvântul Åi fÄr' sÄ Åtie sunt tainica fireâ E un motiv în asta ca Åi tu sÄ nu mai recunoÅti cÄ mi-ai fost zeu când eu de dor nu pot sÄ-mi vin în fire?⦠De ce sÄ-i reproÅezi mereu lui Platon cÄ-n fire a gÄsit doar o Idee Åi a produs în absolut mutaÅ£ii din Åtirbul Element fÄcând un lucru cu-atât de numeroase variaÅ£ii? când tu â fÄr' sÄ m-aÅtept â mÄ laÅi tot alta fiindcÄ din tine când te desfÄÅori în graÅ£ii te întreci cu varianta MÄ vrei un zbor egal Åi fÄrÄ aer? Când lânÄ n-ai ce poÅ£i sÄ torci din caier? Sunt propria-Å£i imagine â spuneai când mÄ iubeai Pigmalion cum îÅi iubea a sa sculpturÄ Åi-acum unde-i tot ce a fost rai? Åtiu tu pe Nietzsche dintre toÅ£i iubeÅti: luminÄ este tot ce tu atingi Åi scrum rÄmâne când iubirea stingi. 27 mai 1987 MIRAREA MEA DE MINE Eu sunt mirarea mea de mine: întreabÄ-mÄ Åi n-am sÄ Åtiu nici cine sunt nici unde plec Åtiu doar cÄ vin din împlinire Mereu eu vin de n-ai sÄ crezi priveÅte-mi urmele: topirii încredinÅ£ez mereu zÄpezi Nu te speria dacÄ-ncolÅ£esc â presimt în mine-atâta iarbÄ cÄ n-am puterea s-o opresc Eu sunt sÄmânÅ£a Åi cu preÅ£ul mirÄrii mele-am sÄ plÄtesc explozia de coji puzderii Stai lângÄ mine: blând Åi bun â vreau sÄ rÄmânem doar noi doi povestea Evei sÄ Å£i-o spun Tu poÅ£i sÄ mÄ transformi în vers pe când o mânÄ nevÄzutÄ ne lasÄ sÄ plutim miraÅ£i: nimic Åi tot în univers. 1 ianuarie 1988 RÄMÃI AÅA Nu mÄ cÄuta mai aproape de Calea lactee â sunt numai cânt â Doar firea â tainÄ cufundatÄ-n uitare â rÄmâne gând Eroare devine totul când iubeÅti împrejmuirile RÄmâi aÅa Åi-ai sÄ-mi vezi chipul oglindindu-se în adâncul fiinÅ£ei tale. 19 decembrie 1987 CRED CÄ MEGARICII AVEAU DREPTATE Divino â îmi spui - tu eÅti principiul activ Ãn tine fÄrÄ teamÄ Ã®mi revÄrs veÅnicia veÅnicia mea trecÄtoare Eu sunt materia Simt ipostazele toate cum dorm adânc De-aceea cu disperare te strâng când pentru câteva clipe îmi place sÄ cred cÄ eÅti statuie Åi cu grijÄ-Å£i cioplesc fiecare gest prin care tu mÄ arunci între stele Åi spaima ta cÄ nu Åtiai cine eÅti Å£i-o sÄrut îndelung cu pietate Åi printre sÄruturi îmi convine sÄ-Å£i spun: cred cÄ megaricii aveau dreptate de nu credeau în puteri de statui. 8 iunie 1988 SINGURA ROTIRE E-N JURUL MEU Simt cum mÄ Ã®nconjurÄ fiorii abisului cum mÄ petrec Ãi las sÄ bântuie încet sÄ se mistuie sÄ pot sÄ trec Nici un cutremur nu mÄ ajunge â singura rotire e-n jurul meu Nu pot sÄ mÄ numÄr în ani luminÄ sÄ mÄ Ã®ntorc sÄ Åtiu rotirea cât o sÄ Å£inÄ balele reci ale melcului cât le mai torc. 12 august 1987 UNDE EÅTI, ADEVÄRUL MEU? Unde eÅti AdevÄrul meu? - îţi strig cu faÅ£a rÄvÄÅitÄ de somn â Nu mÄ tem de sÄrutarea ta solarÄ! Dar dintr-o datÄ simt cÄ mÄ orbeÅte atâta luminÄ Åi fÄrÄ sÄ mÄ gândesc strig: unde eÅti, Socrate? Iunie 1985 NEBÄNUITUL ADEVÄR Sunt adevÄrul pe care-l descopÄr în fiecare zi ce-o locuiesc Când tu îţi luneci ochii calzi în mine nebÄnuite adevÄruri se trezesc Eu sunt frumoasÄ numai tu când stÄrui în mine frumuseÅ£ea sÄ o vezi Vino cu-ncetul â eu devin tÄcere tu de cuvinte vreau ca sÄ mÄ lepezi Am sÄ Ã®ncep sÄ mÄ rotesc sÄ nÄrui aceastÄ zi ce încÄ-o locuiesc Nimic nu-i prea puÅ£in când tu îmi dÄrui acelaÅi adevÄr la sân sÄ-l cresc. 13 decembrie 1987



Poeti romani versurile descarca poet Ciclu de poezii din vol Dreptul la nemurire descarca. Versuri cuvintele Olga Alexandra Diaconu poetul poezia cuvinte cartea versuri poezia versuri cine a scris cuvinte versuri poetul de dragoste.


Alte poezii de Olga Alexandra Diaconu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #