roversuri.ro
>
Litera C >
Cezar Bolliac
>
Poezia Clacasul de Cezar Bolliac
Poezia Clacasul
I
Oh ! legati pentru vecie
De pamintul unde stam,
Platim vecinica chirie
Si pe apa care bem.
Nu avem nimic al nostru ;
Tot in preajma e strain !
Venim rupti din lucrul vostru
Si dam peste-al lipsei chin.
Ca un dobitoc de munca,
Ca copaciul roditor,
Ca rodirea dintr-o lunca
Voi striviti pe muncitor.
El si fiii, si sotie,
Boul, vaca si vitei,
Toti sunt zestre pe mosie :
Robi ai muncii, robi ai ei.
Sunteti veseli cind ne vindeti
In arenda la cochinti !
Camata pe munca prindeti
Pruncilor de la parinti !
Batrin, vaduva, copilul
Munca-le va sunt datori ;
Si sudoarea lor, suspinul
V-aprind setea de comori.
Dupa ce, prin asuprire,
Stoarceti, ca proprietari,
Veniti iar, ca stapinire,
Nascociti la biruri mari,
S-apoi v-asezati pe jete
Jefuind ca dregatori !
Zgriptori cu-ntreite fete,
Jupuiti pe muncitori.
II
Noi le suntem toat-averea.
Munca ne-o masor cum vor ;
Fiii nostri l-e puterea,
S-aste miini, comoara lor.
Ei traiesc in nelucrare ;
Munca-ne de zece ani
Pun p-o haina de purtare,
P-un ospat, cu sarlatani.
L-a lor jicnite, grinare,
Ca p-albine ne adun ;
Cind sunt pline de mincare,
De tot ce-are tara bun,
Gonesc musca, infund infund uleiul.
Ne pun fum ca sa fugim ;
Ei iau mierea, noi bordeiul
Gol ca palma lor gasim.
III
D-astazi, munca-ne e-a noastra
S-o schimbam pentru pamint.
Mincati voi tarina voastra !
Munca noi n-o dam in vint.
Si, de vreti s-aveti cuvintul,
De vreti a va domiri :
Este-al bratului pamintul,
A-l lucra, nu a-i robi.
Piinea, fierul o rodeste ;
Tot cu fierul ne-o pastram ;
Ea e-a celui ce-o munceste ;
Trintorilor n-o mai dam.
V-am cerut, de mila, dreptul
Cu tocmeala intre frati.
Nu vreti ? Ni-l tinem cu pieptul,
Si veniti de ni-l luati !
(Paris, 1851, ianuarie)
Rime literatura poeti romani poet versurile poeziei poezia descarca Cezar Bolliac versurile Clacasul cuvinte poetul de dragoste versuri cuvinte. Poezii.ro poezia descarca cartea cine a scris versuri cuvinte.
Alte poezii de Cezar Bolliac
