poezia Confesiune de Mihai Eminescu versurile poeziei Confesiune scrisa de poetul Mihai Eminescu

roversuri.ro > Litera M > Mihai Eminescu > Poezia Confesiune de Mihai Eminescu

Poezia Confesiune




 (Aratand un cran.) Aciea este lumea... de-o sfaram ­ e sfarmata. De sfaram pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Si soarele pe ceruri se-nchide ca o rana Ce arde-n universul bolnav de viata vana. Si marea tace-nceata; cantau strigoi; miscare; O noapte condensata, in veci nepieritoare, Ca noaptea din sicriuri, din groapa, din caverne ­ Povestea linistita a mortii cei eterne... Nu vezi ca desi chipu-mi arat-a fi de gheata, Un vis al meu caldura-i, lumina si viata? V-am inselat, nemernici, v-am inchegat in vreme, V-am aruncat in viata plecati sub anateme Sa va urati din leagan, sa v-omorati in vain, V-am semanat in spatiu pe voi samanta Cain, Sa curat am vrut sanu-mi de tot ce-i crud, spurcat Si pentru voi anume creai al vietii iad. Si sa va-nsele vecinic l-am imbracat frumos Cu nopti senine-n stele, cu soare auros. In samburii durerii eu pus-am fericire, In vicii am pus miere si in pacat zambire. Tot ce-aspirati in lume, toate-au acelasi fine. In mantie de rege m-am imbracat pe mine Si de va-ntindeti mana dup-a mea umbra-avara, Las mantia sa-mi cada si ma revedeti iara. Coroana, aur, glorii, cantare si comori, Istorie si nume, iubire si onori Sunt basmele ce-nconjur, razande, chipul meu: Atingeti-le numai si veti vedea ca-s... eu. Din frazele istoriei mirosul meu v-atinge... Am zugravit in ochii-ti semanaturi de stele. Moarte si nemurire sunt numai umbre a mele. Ca sa va-nsel privirea am nascocit eu timpul. El va arata iadul, imperiul, Olimpul Si cu mandrie poarta a veciniciei masca Cand mama lui e-o clipa, care cand sta sa-l nasca Il si ucide. Totusi, in clipa suspendata, Daca din noapte-eterna o fiinta se arata, El vede cer si stele, oceanul, universul; El nu-mi zareste ochii, el nu-mi aude mersul Ce-l sperie ­ trecutul ­ gigant cu visuri sumbre. Viitorul gol, nimica si umbra unei umbre. A clipelor cadavre din carti el sta s-adune, In petice de vreme catand intelepciune. Ce inteles au ele... ce este a lor fire? Nimicnicie, umbra, mizerie, pieire. Nu vrei s-asculti de mine. ­ Nu stii s-asculti. ­ Mi-e mila. Nu este dat ca omul cel muritor, in sila Sa poarte-n a lui suflet confesia-mi cumplita, Sa duca-n piept durerea ­ aceea ce menita A fost ca sa o poarte o omenire toata, Prea grea pentru un om e... ea trebuie sfarmata In mii bucati, ca astfel sa o puteti purta. Nefericite iata confesiunea mea.



Versuri autor poezia cine a scris cine a scris versuri versuri cartea scriitor poezia Mihai Eminescu. Scrisa de Confesiune versurile scoala literatura versurile scrisa de poeti romani.


Alte poezii de Mihai Eminescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #