roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Cornul de George Cosbuc
Poezia Cornul
Cum geme-ntreg Tirolul de vuiet de batai!
O singura coliba sta pacinica in vai.
Si-ntr-insa plange-o mama. Ce bine si-a pierdut?
Ea plange ca barbatul in lupta i-a cazut.
Si cei doi fii ai mamei cazura la hotar;
Cel mic ii mai traieste si chinul ei amar.
Un fiu de-ti mai ramase, la pieptul tau sa-l strangi,
Tu esti inca bogata, tu mama, de ce plangi?
Si-auzi! Ce sunet trece puternic, plin de foc?
De ce-a tresarit mama, stand galbena pe loc?
Auzi, maicuta draga, ce glas a rasunat!
E nunta, dragul mamei, sunt clopotele-n sat!
Maicuto, nu e cantec de nunta ce-aud eu!
Vor fi ducand la groapa p-un mort, iubitul meu!
E corn, iubita mama, nu-i cantec de mormant,
Cunosc eu acest sunet si stiu si acest cant!
Prin vai si munti cu vuiet intai cand a sunat,
Ne-a strans in brate tata si grabnic a plecat.
Si-apoi d-a doua data cand a trecut sunand,
Doi frati ai mei plecara, ca ei erau la rand.
Si-acum el suna iarasi, sa plec armat si eu,
Cei morti si-au facut randul si-acum e randul meu!
E randul meu, maicuto, da-mi armele din cui,
Tirolul sa mi-l apar, sa-i apar muntii lui,
Acolo unde-n lupta vitejii cad mereu
Ramai cu bine, mama, ramai cu Dumnezeu!
El grabnic afla arme si-n noapte s-a pierdut,
Si ma-sa plange dusa si cornul a tacut.
Versuri versuri de dragoste versurile Cornul limba romana scoala cuvintele literatura poezie poezii.ro versuri cultura limba romana poezia poeti romani. Cartea cultura George Cosbuc poetul versurile poeziei.
Alte poezii de George Cosbuc
