roversuri.ro
>
Litera G >
George Calinescu
>
Poezia Cosmogonie de George Calinescu
Poezia Cosmogonie
La inceput a fost Avantul,
Adiind peste goluri ca vantul,
Miscat de la sine, mereu nemiscat,
Tremurand pe loc, in cercuri iscat,
Asemeni cu apa din lac valurita,
Alergand de nimeni lovita.
Cat a durat acest somn de carbune?
Aritmetica n-are asa cifre nebune,
Clatitu-s-a-n bezna al marilor pat
Si-n colturile lumii trezit am tipat
Si-am picat in spume ca negrele vrabii
Ratacite pe grinzile unei corabii,
In tara cu padurile sumbre
Populata de fum si de umbre,
Unde cedrii se nasc ca un cant
Si eu insumi nu stiu cine sunt.
Insa stiu ca tot ce se face
C-un safir de apa pe loc se va desface;
Nimic niciodata nu va fi dupa mine,
Decat nepatrunsul, grozavul, Cuvantul
Adiind in aeternum ca vantul,
Miscat de la sine, mereu nemiscat,
Tremurand pe loc, in cercuri iscat,
Asemeni cu apa din lac valurita,
Alergand de nimeni lovita.
Poezii.ro versurile limba romana poezia scoala poezie literatura. Cine a scris literatura cartea poet versuri scriitor poezii.ro rime poet de dragoste cine a scris versuri George Calinescu poeti romani Cosmogonie autor.
Alte poezii de George Calinescu
