poezia Craiasa zanelor de George Cosbuc versurile poeziei Craiasa zanelor scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia Craiasa zanelor de George Cosbuc

Poezia Craiasa zanelor




Orcanul insusi sta domol Si-n ganduri dulci se pierde, Cand zanele cu pieptul gol Rasar pe lunca verde. Usoare, ca de neguri, fug Prin linistea adanca, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nesarutati inca. Vezi tu departe-n Rasarit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Imprejmuit Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu mor Si vara-n veci nu moare, Iar ele-si au craiasa lor Si toate sunt fecioare. La tara lor nici zmei n-ajung! Dar intr-o zi, la poarta, Batu, de drumul greu si lung, Slabita si mai moarta, O fata de-mparat, cerand Un loc de mas, sarmana, Si se ruga milos de bland, Si cum te cheama? Ana. Eu nu pot, Ano, sa-ti descui; Acest drept al meu nu e. Craiasei noastre am sa-i spui Sa vie sa-ti descuie. P-un nor de aur lunecand A zanelor craiasa Venea cu parul raurand, Rau galben de matasa. Craiasa-n purpur si-n smarald S-ascunde, nu s-ascunde, Strabati cu ochii viul cald Al formelor rotunde. Ard flacari ochii ei craiesti Cum sta la zid plecata; Descui. Dar eu ma tem ca esti Fecior! Ba nu: sunt fata! Si dandu-i zanele-adapost Traia cu ele sora. Dar intr-o zi a fost ce-a fost Ca nu s-a duc la hora Si-avand inel, ea se juca Stand singura-ntr-o vale: Pe-acolo doamna se plimba Si-a dat de Ana-n cale. Ce ai tu, Ano? Uite ce-i! Craiasa schimba fete, Ca n-a vazut in viata ei Inel, si ce mandrete! Din piatra tronului din rai Cioplit in flori maiestre, El singur unui fiu de crai D-ajuns i-ar fi fost zestre. Si cum ii zici? Inel ii zic! Pe degetul suleget Al zanei pus, pe cel mai mic, Crescut parea pe deget. O, da-mi-l mie! dragalas Se roaga ea-mbatata. Ti-l dau, stapano, de ma lasi Sa te cuprind o data! Craiasa-n veselia ei Cu graba se-nvoieste: Ma strangi la piept, si-atata ce-i? Si pieptul Anei creste, Si cum intinde bratul drept Mai viu ii bate pieptul Si tremura, strangand la piept Pe doamna-sa cu dreptul. Atata ce-i? Dar m-a durut! Sa nu pui mana stanga! Si-n urma zana s-a zbatut Ca prea mult vrea s-o stranga. Asa fac si copiii-n joc Cand nu-si inteleg vrerea, Dar zanei i-a parut d-atunci Ca i-a slabit puterea. A doua zi, sub umbre rari De pom cu floarea alba, Facea, avand margaritari, Dintr-insii Ana salba. Craiasa vine iar. Zarind Frumoasa jucarie, Aprinsii-i ochi mai mult s-aprind Sa aib-acea mandrie. Ce-i asta? Salba! Ard razlet Margeanuri rosii-n para, Si n-ai fi dat d-ajunsul pret Al salbei, dand o tara. Si cui o dai tu? patimas Zambind craiasa-ngana: Ti-o dau si tie, de ma lasi Sa te sarut, stapana! Pe nimeni ea n-a sarutat, Ori poate flori si fluturi, Dar pentru salba i-ar fi dat Si-o suta de saruturi. Asa fac doi coii in joc, Cand nu-nteleg ce-i jocul, Dar zanei i-a parut d-atunci Ca i-a pierit norocul. A treia zi, privind in lac Copila, ca-n oglinda, Cerca si nu putea pe plac Un brau pe trup sa-si prinda. Craiasa vine iar. Grabit S-a-ncins atunci craiasa, Si cat de strans i s-a lipit De caldul trup matasa! Ea bate-n palme, vede-n lac Ca stransa-i sta mai bine; Rotunde, ca un cap de mac, Stau sanurile pline, Mai nalta pare, si-n umblat Mladie ca o varga, Ea simte cat de rau i-a stat In haina ei cea larga. Si ochii-i otraviti de dulci La brau salbatici cata. Ti-l dau, cu tine de ma culci Alaturea o data! Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei Altce, ca am eu multe! Nu vreu! Si-n urma asta ce-i? De ce sa n-o asculte? * Stiti voi povestea, cand un fiu De imparat odata, In piept cu dor turbat de viu, S-a imbracat in fata, Si-avand in loc de palos fus, Si-n loc de coif naframa, Pe pieptul tanar el si-a pus Altita-n loc de-arama? El sta pe tron, si langa el Ce trist craiasa plange! Cu mana ei cea cu inel Rupandu-si salba, strange Genunchii lui, ea sta-n genunchi! Si braul si-l dezleaga, Si paru-i desfacut manunchi Ii umple fata-ntreaga. Eu toate, toate le-am pierdut! Si Dumnezeu ma piarda Din ochii lui, ca te-am crezut! El rade si-o dezmiarda: Acum nu-i timp sa te bocesti; Tu vii cu mine-acasa; Craiasa daca nu mai esti, Vei fi imparateasa!



Cuvintele autor versuri poetul versurile poeziei George Cosbuc poezii.ro poeti romani Craiasa zanelor poezia cultura poezie descarca. Poezia de dragoste cuvintele poetul scriitor versuri versuri versuri cultura.


Alte poezii de George Cosbuc
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. tabla inmultirii cu 7 de vasile romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #