roversuri.ro
>
Litera A >
Anton Pann
>
Poezia Despre pedanti sau copilarosi de Anton Pann
Poezia Despre pedanti sau copilarosi
Despre pedanti sau copilarosi
Pomul se cunoaste din roada
Si omul din mintea neroada.
Ca el
Nici in cap ce nu-ti pocneste
A vorbi se pomeneste.
Si trinteste vorba,
Hodorog-tronc! ca o roata
De la o moara stricata.
Si
Tot insira la gogosi,
Spuind despre mosi parosi.
Si
Vorbeste neispravite,
La-nsira-te margarite.
Adica:
Sa ni se arate va
Ca ar fi stiind ceva.
Dar se cunoaste
Omul prost din vorbulita
Si nuca din usurinta.
Pentru ca
Judecata-i e oloaga,
Ca-i lipseste-n cap o doaga.
Om in trup destul de mare
Si minte de copil are.
Stie vorbe sa indruge
Parca tot la tita suge.
Stie ca calul prost
Sa ia hamul de rost.
E batut la cap
Tocma ca un tap.
Stie sfatuiri sa dea
Cit stie si baba mea.
Ar vrea sa faca si el,
Dar nu stie in ce fel.
Si el rosti de sa plati.
Povestea aluia:
Zile insirate, fire incurcate,
Pinza rau tesuta si vreme pierduta
S-o lovi, nu s-o lovi,
Na-t-o frinta ca t-am dres-o.
Unde chioraste si unde loveste.
Cel copilaros totdauna.
Gindeste-n mintea-i adinca
Numai el piine maninca,
Si altii maninca paie
Ca vitele din copaie.
Dar insa
Vorba-n colturi si rotunda
Fara cercuri se infunda.
Povestea vorbii
Doi precupeti tineri se-ntovarasira
Si dupa negotu-si prin tara iesira.
Colindind prin sate in lunga lor cale,
Odata-nserara la un sat p-o vale,
Si sa miie noapte au tras impreuna
La o casa care le-au parut mai buna,
Unde-n batatura le iesi-nainte
Un batrin de treaba si foarte de cinste.
Ii priimi bine, ii baga in casa,
Si ei ii cerura intii si-ntii masa.
Zicindu-i: - Tatuta! sintem flaminzi tare,
Fa bine,-ngrijeste de ceva mincare.
Batrinul le zise: - Sedeti, fiti in pace,
Ca despre mincare vom face ce-om face.
Pina cind dar masa mosul sa le puie,
De vro veste noua intreba sa-i spuie.
Vorbind una-alta cu totii-mpreuna,
Ca si unii-altii cindva cind s-aduna,
Iesind din ei unul afara la treaba,
Mosul gasind vreme pe cellalt intreaba
Zicindu-i: - Jupine! voi frati sinteti poate,
Ca va vaz prea bine semanind la toate?
Tovarasu-i zise cu scirba intr-insul:
- As! n-as mai vrea frate sa am si ca dinsul,
Ca atit doar are, chip si trup ca omul,
Dar poti sa-i dai paie ca si la tot boul.
Vorbind ei, soseste cel iesit afara
Si indata vorba intre ei schimbara.
Putin daca trece si acestlalt iese,
Mosul iarasi, care curios fusese,
Asemeni s-acestui face intrebare:
- Jupine! - zicindu-i - frati sinteti imi pare?
Ca semanati, uite, la chip cu-ntregime,
Potriviti intocma si la inaltime.
S-acest iar raspune: - Ai gresala, tata,
Sa-mi fie el frate n-as vrea niciodata,
Ca e magar mare, care nu mai simte,
Sa-i pui sa manince tarite-nainte.
Auzind batrinul aceste cuvinte,
Catre unul-altul nedindu-si ei cinste,
Se scoala indata, cauta copaie,
Merge si o umple pina sus cu paie,
Mai ia inca una, se duce cu dinsa,
Apuca si pune tarite intr-insa,
Si cu amindoua intrind el in casa
Le puse-nainte pe pat fara masa.
Ei, vazind aceasta, il intreb dodata:
- De ce ne pui aste inainte, tata?
- Poftiti, - el raspunse - ca va dau eu inca,
Boul si magarul de aste maninca.
Iar ei incepura-n ochi sa se priveasca
Si unul de altul fata sa-si rosasca.
Batrinul atuncea gura-si intremeaza
Si invatatura astfel isi urmeaza,
Zicind: - Copii tineri! rau sa nu va para
De aceasta gluma ce-o fac asta-seara,
Ca, cit are omul in lume viata,
Tot mereu invata si nu se invata;
Si voi de aceasta aveti trebuinta,
Numai d-ati lua-o cu bunavointa.
Desi nu-s atita intelept, cuminte,
Dar tot poci a zice doua-trei cuvinte.
De sinteti tovarosi or frati, eu n-am treaba
Cum vreti puteti zice la cine va-ntreaba.
Decit zic, e bine ca omul vrodata
P-alt sa nu defaime, sa-i puie vro pata,
Si mai mult p-acela care-l insoteste
Sau altfel cu dinsu-mpreuna traieste.
Ca cine-i de treaba cu prost nu s-aduna,
Cinstea cu ocara nu pot fi-mpreuna.
Cine isi defaima contovarosia
Isi arata insusi necuviosia.
Ca el prin urmare lumea-l pretuieste.
A umbla pe sine mai bun sa se faca,
Defaimind pe altul nu poate sa placa.
Ca e o zicala mai de toti vorbita:
„Omul la om trage si vita la vita.“
Atunci luind mosul copaile date,
Le puse-nainte piine si bucate
Si ii cinsti bine dupa cuviinta,
Facindu-i el astfel gresala sa-si simta.
Carii cit traira tot il pomenira
Si aceasta insusi ei o povestira.
Descarca autor de dragoste versuri poezie poetul descarca versuri rime poezia Anton Pann poezie poeti romani Despre pedanti sau copilarosi scriitor. Poetul versuri versuri.
Alte poezii de Anton Pann
