roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Din valurile vremii... de Mihai Eminescu
Poezia Din valurile vremii...
Din valurile vremii, iubita mea, rasai
Cu bratele de marmur, cu parul lung, balai -
Si fata stravezie ca fata albei ceri
Slabita e de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei,
Femeie intre stele si stea intre femei
Si intorcandu-ti fata spre umarul tau stang,
In ochii fericirii ma uit pierdut si plang.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec
Si mana friguroasa s-o incalzesc la san,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin.
Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci,
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.
Cartea limba romana versuri poeti romani poezie literatura cuvinte versuri poezie versurile poeziei poezia cine a scris. Autor romana cine a scris Mihai Eminescu scriitor romana versuri Din valurile vremii... scrisa de.
Alte poezii de Mihai Eminescu
