poezia El-Zorab de George Cosbuc versurile poeziei El-Zorab scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia El-Zorab de George Cosbuc

Poezia El-Zorab

La pasa vine un arab, Cu ochii stinsi, cu graiul slab. Sunt, pasa, neam de beduin, Si de la Bab-el-Manteb vin Sa vand pe El-Zorab. Arabii toti rasar din cort, Sa-mi vada roibul, cand il port Si-l joc in frau si-l las in trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap Si nu l-as da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e cerul gurii lor; Si de amar indelungat, Nevestei mele i-a secat Al laptelui izvor! Ai mei pierduti sunt, pasa, toti: O, mantuie-i, de vrei, ca poti! Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac! Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac, Da-mi numai cat socoti! El poarta calul, dand ocol, In trap grabit, in pas domol, Si ochii pasei mari s-aprind; Carunta-i barba netezind Sta mut, de suflet gol. O mie de techini primesti? O, pasa, cat de darnic esti! Mai mult decat in visul meu! Sa-ti rasplateasca Dumnezeu, Asa cum imi platesti! Arabul ia, cu ochii plini De zambet, mia de techini De-acum, de-acum ei sunt scapati, De-acum vor fi si ei bogati, N-or cere la straini! Nu vor trai sub cort in fum, Nu-i vor cersi copiii-n drum, Nevasta lui se va-ntrema; Si vor avea si ei ce da Saracilor de-acum! El strange banii mai cu foc, Si pleaca, beat de mult noroc, Si-alearga dus d-un singur gand, Deodata insa, tremurand, Se-ntoarce, sta pe loc. Se uita lung la bani, si pal Se clatina, ca dus de-un val, Apoi la cal priveste drept; Cu pasii rari, cu fruntea-n piept, S-apropie de cal. Cuprinde gatul lui plangand Si-n aspra-i coama ingropand Obrajii palizi: Pui de leu, Suspina trist. Odorul meu, Tu stii ca eu te vand! Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu te-or petrece la izvor: De-acum smochini, din mana lor, Ei n-or avea cui da! Ei nu vor mai iesi cu drag Sa-ntinda mainile din prag, Sa-i iau cu mine-n sea pe rand! Ei nu vor mai iesi razand In calea mea sirag! Copiii mei cum sa-i imbun Nevestei mele ce sa-i spun, Cand va-ntreba de El-Zorab Va rade-ntregul neam arab De bietul Ben-Ardun! Raira, tu, nevasta mea, Pe El-Zorab nu-l vei vedea De-acum, urmandu-te la pas, Nici in genunchi la al tau glas El nu va mai cadea! Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun, N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun Pe urma unui soim usor Ca sa-ti impuste soimu-n zbor; Nu-i vei pofti: Drum bun! Nu vei zambi, cum salta-n vant Ardun al tau in alb vestmant; Si ca sa simti sosirea lui Mai mult de-acum tu n-o sa pui Urechea la pamant! O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea Cum tii tu narile-n pamant Si coada ta fuior in vant, In zbor de randunea! Cum mesteci spuma alba-n frau, Cum joci al coamei galben rau. Cum iei pamantul in galop Si cum te-asterni ca un potop De trasnete-n pustiu! Stia pustiul de noi doi Si zarea se-ngrozea de noi Si tu de-acum al cui vei fi? Si cine te va mai scuti De vanturi si de ploi? Nu vor grai cu tine bland, Te-or injura cu toti pe rand Si te vor bate,-odorul meu, Si te-or purta si mult, si greu; Lasa-te-vor flamand! Si te vor bate,-odorul meu, Sa mori tu, cel crescut de noi!... Ia-ti banii, pasa! Sunt sarac, Dar fara cal eu ce sa fac: Da-mi calul inapoi! Se-ncrunta pasa: Esti nebun? Voiesti pe ianiceri sa-i pun Sa te de-a cainilor? Asa! E calul meu, si n-astepta De doua ori sa-ti spun! Al tau? Acel care-l crescu Iubindu-l, cine-i: eu ori tu? De dreapta cui asculta el, Din leu turbat facandu-l miel? Al tau? O, pasa, nu! Al meu e! Pentru calul meu Ma prind de piept cu Dumnezeu Ai inima! Tu poti sa ai Mai vrednici si mai mandri cai, Dar eu, stapane, eu? Intreaga mila ta o cer! Alah e drept si-Alah din cer Va judeca ce-i intre noi, Ca ma rapesti si ma despoi, M-arunci pe drum sa pier. Si lumea te va blestema, Ca-i blestem faptuirea ta! Voi merge, pasa, sa cersesc, Dar mila voastra n-o primesc Ce bine-mi poti tu da? Da pasa semn. Sa-l dezbracati Si binele in vergi i-l dati! Sar eunucii, vin, il prind Se-ntoarce-arabul rasarind Cu ochii inghetati... El scoate grabnic un pumnal, Si-un val de sange, rosu val De sange cald a izvorat Din nobil-incomatul gat, Si cade mortul cal. Sta pasa beat, cu ochi topiti, Se trag spahiii-ncremeniti. Si-arabul, in genunchi plecat, Saruta sangele-nchegat Pe ochii-ntepeniti. Sa-ntoarce-apoi cu ochi pagani Si-arunca fierul crunt din maini: Te-or razbuna copiii mei! Si-acum ma taie, daca vrei, Si-arunca-ma la caini!

Versuri cuvintele George Cosbuc versuri versurile poeziei romana autor El-Zorab poeti romani. Poezii.ro poezie versuri cine a scris poezii.ro cuvintele literatura scriitor versuri versurile poeziei.


Alte poezii de George Cosbuc
Cele mai cerute poezii
  1. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  2. soarele si copiii de elena dragos
  3. la sanius de ion agarbiceanu
  4. mostenirea de otilia cazimir
  5. eva de ion pillat
  6. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  7. de
  8. tabla inmultirii cu 7 de vasile romanciuc
  9. crizanteme de elena dragos
  10. soarele si copii de elena dragos
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #