poezia Era timpul florilor de Mircea Cartarescu versurile poeziei Era timpul florilor scrisa de poetul Mircea Cartarescu

roversuri.ro > Litera M > Mircea Cartarescu > Poezia Era timpul florilor de Mircea Cartarescu

Poezia Era timpul florilor




cu vremea, ai capatat statutul de mare putere. cu trecerea timpului, mi-ai impanzit bulevardele de ambasade, consulate si reprezentante iar azi, pe soseaua dorintelor mele iti trimiti ochii albastri ca doua mercedesuri spalate proaspat cu parbrizele infulecand frunzisul roz de castani. ai devenit o mare putere straina. din zodiac, satelitii tai ma fotografiaza in mii de pozitii, imi spioneaza secretia insulinei iau interviuri pana si trusei mele de barbierit si imi invrajbesc de moarte numele cu prenumele, varsta cu sexul anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua pe cand in crivatul de pink floyd imi beau cu orbire cafeaua. de-acum, pana si soferului tau ma adresez cu efendi pana si lustragiului tau ii dau voie sa-mi zica baiete ii spun da, massa, gulerasului tau cu dantela ii croiesc si agrafei tale de par rochii din zeci de metri patrati de vitrina vin intr-un suflet cand lenea ta clopoteste... parca esti un paun, cu bucurestiul infoiat in spatele tau. hoteluri clipind, damele palpaind, pietrele din pavaj absolvind cibernetica ministerele, institutele, tarabele respirand pulberea aurie a cinematografelor dizolvate in aer amurgurile cele mai galbene zorii cei mai negri moartea cea mai statistica rostogolindu-si buclele prin fundatiile si canalele si metrourile si anemia si stressul albastru al magazinelor de radiouri, televizoare, pick-up-uri, casetofoane, microfoane, discuri, casti, steckere, prize amestecate in saliva unei nostalgii de culoarea locomotoarelor de serviciu incremenite langa peroanele garii obor si pana si pensionarii cantarelor de precizie si toti invalizii care vand ilustrate in relief si lozuri in plic s-au lepadat de mine pentru rasul tau intolit, sastisit, inamic. lasa-ti lumea ta uitata, asterne un strat de pudra peste imperiul tau iesit ca un cos pe tenul bronzat al amicitiei noastre declara-ma independent, sa ma descurc cu rezervele mele de manioc, patate si tapioca, converteste-ma in ceva mai putin dureros, inveleste-ma cu o floreasca mai calda, flutura-ti pleoapa ca o scanteie electrica si indoaie-ti genunchiul ca sa imi pot pune in fine pe roate afacerea mea cu ezitari colorate in serile acelea care, zice-se mai revin... (era timpul florilor era anotimpul dragostei era deceniul razboiului nuclear era crima perfecta din zece maine mititei era ali-baba si cei douazeci si patru de ani era pieptul tau gri trecand cu un decibel de rasa in zgarda era o flacara de magneziu imbratisand o petarda.) ai devenit, femeie, o mare putere straina. ai devenit marea iubire a plamanilor mei ploaia mea te curbeaza in orice boaba, apartamentul meu este cutia ta de pantofi tie iti trimite in fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet, pre tine moartea te ilumineaza imperiu bancar si discret, cauciucata zaraza.



Scrisa de romana limba romana poeti romani cine a scris poetul poezie Era timpul florilor versuri versuri poetul scoala versuri poezia versurile poeziei poezii.ro limba romana. Limba romana Mircea Cartarescu.


Alte poezii de Mircea Cartarescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #