roversuri.ro
>
Litera A >
Alecu Donici
>
Poezia Frunzele si radacina de Alecu Donici
Poezia Frunzele si radacina
Intr-o zi de vara, lina, calduroasa,
Raspandind in vale umbra racoroasa,
Frunzele pe arbor vesel dantuiau
Si cu zefirasii astfel se sopteau:
- Dulce e viata frunzelor, cand ele,
De roua lucinde, mandre, tinerele,
Lumea inverzesc
Si o racoresc.
Calatorul pacinic, obosit de cale,
Oricand se arata in a noastra vale,
Sub arbor el sta
Repaos de-si da.
Mandre fetisoare locul vin sa prinda,
Vrand la umbra noastra hora sa intinda;
Si cel pastoras
Le canta de jale-n al sau fluieras.
Iar de primavara, chiar privighetoarea,
Cantareata vaii, cea fermecatoare,
In desimea noastra mult s-a rasfatat
Si ne-a tot cantat.
Apoi cand romanul doina hauleste,
El pe frunza verde intai o numeste;
Insisi zefirasii, voi ne leganati
Si ne dezmierdati.
- Dar spre neuitare,
Nu se cade oare
- Frunzelor le zise un glas din pamant -
Despre radacina vreun bun cuvant?
- Cine-i radacina? Si cum de cuteaza
Cu noi sa se certe, cand nici se-nsemneaza?
Frunzele pe arbor zise vajaind,
De ciuda plesnind.
- Radacina face arborul sa creasca
Si peste tot anul frunza sa renasca -
Le raspunse ea.
In alt chip fiinta voi nici ati avea.
Sa tineti dar minte
Aceste cuvinte:
Viata vegetala,
Viata sociala,
Totului atarna
De la radacina.
Rime Alecu Donici versuri rime scriitor poezia versurile poeziei cuvintele. Romana Frunzele si radacina poetul poeti romani cine a scris cartea scriitor romana versuri poet poezie.
Alte poezii de Alecu Donici
