roversuri.ro
>
Litera P >
Panait Cerna
>
Poezia Iisus de Panait Cerna
Poezia Iisus
Ai fost un om si-ai patimit ca dansul...
Un Dumnezeu- cum te credeau parintii-
Pluteste-n veci deasupra suferintii:
El nu ne poate intelege plansul.
Pe Dumnezeu de l-am vedea in cuie,
Cu pieptul plin de lanci, cu pieptul supt,
Am spune ca-i un joc dar jertfa nu e:
El din fiinta lui nimic n-a rupt.
Dar Tu ai sangerat pe negre cai,
Supt umilinti ce nu le stie cerul;
Tu ai gemut cand te patrunse fier,
De-au tremurat si ucigasii tai.
Si ochii tai cei blanzi se innoptara,
Si gura ta sa-nvinetit de chin,
Si duhul tau, ce nu putea sa moara,
A smuls din trup suspin dupa suspin.
Un om, un om, prin patimile tale!
Si, totusi, cat de sus, lumina mea,
Te-a inaltat rabdarea sfanta-a ta!
De mila ta, la glasul tau de jale,
Sa se destepte morti de mii de vremi
Si-adancul lumii sa se infioare,
Iar Tu, sa ai privirea iertatoare,
Un om sa fii - si tot sa nu blestemi!...
Cum au putut sa steie laolalta
Atata chin si-atata bunatate?
Se rataceste mintea si nu poate
Sa te urmeze-n lumea ta inalta...
.....................
Al nostru esti: al celor slabi si goi -
Pamant ti-e trupul si-n pamant se-ascunde,
Dar umbra ta ramase printre noi
Si inima-mi te simte orisiunde.
De sufletul ce-a intalnit mizerii
Si cu obolul sau le-a vindecat,
Te-apropii lin, prin negura tacerii,
Si strangi in taina mana care-a dat;
Apostolului rasplatit cu ura,
Tu-i spui: Mergi, nu esti singur in durere!
Si gura ti-o-nfratesti cu sfanta gura
Ce-a semanat nadejdi si mangaiere;
De cel ce geme, neputand sa moara,
Apropii cupa linistii de veci;
Mereu sporeste-a inimii comoara
Si drum de zambet lasi pe unde treci...
Al nostru esti! Ce ochi vazu vreodata
Ca te-ai suit la cer, purtat de nori?
Ce gand nebun zvarli aceasta pata,
Pe cel mai mare dintre visatori?
Putut-a oare sufletu-ti sa fuga
La cei senini si fericiti din cer,
Cand jos, prin murmure de chin si ruga,
Atatea brate tremura si-l cer?
Nu, nu! Ale Golgotei reci piroane
Nu te-au lipit atat de strans pe lemn,
Cat te-a legat de-acest pamant nedemn
Nemarginirea ranilor umane.
Atata timp cat lutul n-o sa creasca
Copii asemeni chipului tau sfant;
Atata timp cat linistea cereasca
Nu se coboara-n inimi pe pamant;
Cat timp nu vezi aieve tot ce sameni,
Si ochii toti de plans n-or fi deserti,
Atat de mult Tu, cel nascut din oameni,
Va trebui sa mangai si sa ierti;
Atat de mult vei auzi jelire
Si rana ta va sangera mereu-
Imblanzitor de oameni prin iubire,
Tu ti-ai ales destinul cel mai greu!
...Dar, cand vei smulge-ntreaga omenire
Din somnul lung al greului rabdat,
Cand nu va fi nici chin, nici ratacire,
Atunce tu zambi-vei impacat;
Atunce numai ingerul hodinii
Va cobori supt ochiu-ti intelept:
Iti va culege de pe frunte spinii
Si-ti va inchide ranile din piept.
Cuvinte poet scrisa de Panait Cerna scriitor scoala poeti romani versuri. Descarca limba romana versuri cine a scris poetul Iisus poetul scrisa de poezii.ro poezii.ro.
Alte poezii de Panait Cerna
