poezia Iisus de Panait Cerna versurile poeziei Iisus scrisa de poetul Panait Cerna

roversuri.ro > Litera P > Panait Cerna > Poezia Iisus de Panait Cerna

Poezia Iisus




Ai fost un om si-ai patimit ca dansul... Un Dumnezeu- cum te credeau parintii- Pluteste-n veci deasupra suferintii: El nu ne poate intelege plansul. Pe Dumnezeu de l-am vedea in cuie, Cu pieptul plin de lanci, cu pieptul supt, Am spune ca-i un joc dar jertfa nu e: El din fiinta lui nimic n-a rupt. Dar Tu ai sangerat pe negre cai, Supt umilinti ce nu le stie cerul; Tu ai gemut cand te patrunse fier, De-au tremurat si ucigasii tai. Si ochii tai cei blanzi se innoptara, Si gura ta sa-nvinetit de chin, Si duhul tau, ce nu putea sa moara, A smuls din trup suspin dupa suspin. Un om, un om, prin patimile tale! Si, totusi, cat de sus, lumina mea, Te-a inaltat rabdarea sfanta-a ta! De mila ta, la glasul tau de jale, Sa se destepte morti de mii de vremi Si-adancul lumii sa se infioare, Iar Tu, sa ai privirea iertatoare, Un om sa fii - si tot sa nu blestemi!... Cum au putut sa steie laolalta Atata chin si-atata bunatate? Se rataceste mintea si nu poate Sa te urmeze-n lumea ta inalta... ..................... Al nostru esti: al celor slabi si goi - Pamant ti-e trupul si-n pamant se-ascunde, Dar umbra ta ramase printre noi Si inima-mi te simte orisiunde. De sufletul ce-a intalnit mizerii Si cu obolul sau le-a vindecat, Te-apropii lin, prin negura tacerii, Si strangi in taina mana care-a dat; Apostolului rasplatit cu ura, Tu-i spui: Mergi, nu esti singur in durere! Si gura ti-o-nfratesti cu sfanta gura Ce-a semanat nadejdi si mangaiere; De cel ce geme, neputand sa moara, Apropii cupa linistii de veci; Mereu sporeste-a inimii comoara Si drum de zambet lasi pe unde treci... Al nostru esti! Ce ochi vazu vreodata Ca te-ai suit la cer, purtat de nori? Ce gand nebun zvarli aceasta pata, Pe cel mai mare dintre visatori? Putut-a oare sufletu-ti sa fuga La cei senini si fericiti din cer, Cand jos, prin murmure de chin si ruga, Atatea brate tremura si-l cer? Nu, nu! Ale Golgotei reci piroane Nu te-au lipit atat de strans pe lemn, Cat te-a legat de-acest pamant nedemn Nemarginirea ranilor umane. Atata timp cat lutul n-o sa creasca Copii asemeni chipului tau sfant; Atata timp cat linistea cereasca Nu se coboara-n inimi pe pamant; Cat timp nu vezi aieve tot ce sameni, Si ochii toti de plans n-or fi deserti, Atat de mult Tu, cel nascut din oameni, Va trebui sa mangai si sa ierti; Atat de mult vei auzi jelire Si rana ta va sangera mereu- Imblanzitor de oameni prin iubire, Tu ti-ai ales destinul cel mai greu! ...Dar, cand vei smulge-ntreaga omenire Din somnul lung al greului rabdat, Cand nu va fi nici chin, nici ratacire, Atunce tu zambi-vei impacat; Atunce numai ingerul hodinii Va cobori supt ochiu-ti intelept: Iti va culege de pe frunte spinii Si-ti va inchide ranile din piept.



Cuvinte poet scrisa de Panait Cerna scriitor scoala poeti romani versuri. Descarca limba romana versuri cine a scris poetul Iisus poetul scrisa de poezii.ro poezii.ro.


Alte poezii de Panait Cerna
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. tabla inmultirii cu 7 de vasile romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #