roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia In miezul verii de George Cosbuc
Poezia In miezul verii
O fasie nesfarsita
Dintr-o panza pare calea,
Printre holde ratacita.
Toata culmea-i adormita,
Toata valea.
Linistea-i deplin stapana
Peste campii arsi de soare,
Lunca-i goala: la fantana
E pustiu; si nu se-ngana
Nici o boare.
Numai zumzetul de-albine,
Fara-ncepere si-adaos,
Curge-ntruna, parca vine
Din adancul firii pline
De repaos.
Si cat vezi in departare
Viu nimic nu se iveste...
Iata insa, colo-n zare,
Miscator un punct rasare
Si tot creste.
Poate-i vrun batut de soarta
Care-alearga pe campie
Intr-atata lume moarta!
Dor il mana, griji il poarta,
Domnul stie!
Poti acum sa-l vezi mai bine:
E femeie, o sarmana,
Strans la piept in scutec tine
Un copil; si-n sarg ea vine,
Vine-n goana.
De calduri dogoritoare,
Foc aprins ii arde chipul;
Un cuptor e rosul soare,
Si carbune sub picioare
E nisipul.
Cand ajunge la fantana,
Jos pe-o pajiste saraca
Pune-odorul ei. Din mana
Salta cumpana batrana
Si se pleaca.
Scartaind, din nou ea creste.
Mama toarna cu tot zorul
Apa-n pumni, si se grabeste
La copil si-i racoreste
Obrajorul.
Bea apoi si ea pe fuga.
Merge iarasi dupa asta
La copil si-i da sa suga;
Frant-apoi, pe-o buturuga
Sta nevasta.
Si e liniste pe dealuri
Ca-ntr-o manastire arsa;
Dorm si-arinii de pe maluri
Si caldura valuri-valuri
Se revarsa.
Nici un nor vazduhul n-are
Foc sub el sa mai ascunza;
Nici o pasare prin zare,
Nu se misca-n lumea mare
Nici o frunza.
Singur vantul, colo, iata.
Adormise la racoare
Sub o salcie plecata
Somnuros in sus el cata
Catre soare.
Mai e mult! Si ca sa-i fie
Scurta vremea, pana pleaca,
El se uita pe campie,
Fluiera si nu mai stie
Ce sa faca.
Dar deodata se opreste:
Peste ochi isi pune-o mana
Si zambind copilareste
Curios si lung priveste
Spre fantana!
Rime poeti romani cuvinte rime George Cosbuc cartea poetul cuvinte. Cartea autor poezie descarca versurile poeziei versuri poezie autor versuri In miezul verii poezia.
Alte poezii de George Cosbuc
