roversuri.ro
>
Litera G >
George Toparceanu
>
Poezia In tren de George Toparceanu
Poezia In tren
E larma si trenul sta gata sa plece.
Vagonul se umple de oameni straini.
Mi-e inima stransa... E sapte si zece.
Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini.
Da-i, neamtule, drumul, ca n-avem rabdare!
E gata... Un suier, un repede zvon,
Si simt ca se misca cu noi... Salutare!
Trec umbre grabite pe langa vagon.
E clipa cand glasul durerilor tace.
Duc mana la frunte si ochii mi-i strang,
In suflet deodata un gol mi se face...
Da-i, neamtule, drumul, ca-mi vine sa plang!
Acum, pe de laturi, incep sa ramana
Semnale, macazuri, vagoane si fum;
Trec umbre de oameni cu steaguri in mana,
Si trenul, navalnic, s-asterne la drum.
Adio! Adio, romanitca urbe!
Adio, zadarnic si dulce trecut!
Din goana, cand trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afara si lung te salut...
Orasul ramane sclipind in lumina,
Biserici si case deodata apun,
In fata le cade o verde cortina,
Si trenul alearga, alearga nebun.
Se schimba decorul privelistii sure:
Un ses, peste care trec umbre de nori...
Un drum singuratic... un colt de padure
Cu varfuri uscate si cuiburi de ciori...
In arie larga se-nvarte pamantul
Si curge-n rotire intregul teren.
Pe netede campuri ne ducem ca vantul.
Cantoanele albe se uita la tren...
Cine a scris poezia cuvintele scriitor cuvinte versurile. Autor cultura cuvinte George Toparceanu versuri In tren versuri cultura poezia romana poetul poeti romani limba romana poet autor romana.
Alte poezii de George Toparceanu
