poezia Iubire de Alexandru Vlahuta versurile poeziei Iubire scrisa de poetul Alexandru Vlahuta

roversuri.ro > Litera A > Alexandru Vlahuta > Poezia Iubire de Alexandru Vlahuta

Poezia Iubire




Iubire, sete de viata, Tu esti puterea creatoare, Sub care inimile noastre Renasc ca florile in soare, Si, imbatate de-al tau farmec, Ce peste lume se asterne, In tremurarea lor de-o clipa Viseaza fericiri eterne. Din haos si din intuneric Te-ai smuls, fecunda si senina: Al tau suras de alma parens Fu prima raza de lumina. Si, de caldura ta, planetii Treptat se dezmortesc, invie... Pe toti ca intr-o mreaja-i leaga Universala simpatie. Tu faci sa circule in lume Puterea ta de zamislire. Si miliardele de forme De-a lungul vremii sa se-nsire. Vietile, ascunse-n germeni, Din somn cat le atingi tresar, Si toate-n raza ta invie, Si toate mai frumoase par. Prin tine, valuri de vibratii, Din departatele planete, Trezesc in sufletele noastre Dureri si bucurii secrete; S-acele nostalgii ce-adesea Ne vin fara sa stim de unde, Or fi ecouri ostenite, Chemari din regiuni profunde. E greu sa-mi deslusesc ce cuget... Dar tu-mi evoci o lume-ntreaga, De care nu stiu ce putere, Ce doruri mistice ma leaga. Ma simt mai bun, mai cald, mai vesel. Viata toata mi s-arata Frumoasa, si intr-o lumina Cum n-am vazut-o niciodata! Caci azi iubesc; din nou imi pare Ca e intaia mea iubire. Natura-mbraca pentru mine Podoabe, ca sa ma inspire: Copacii infloresc, in aer Plutesc miresme-mbatatoare, Acelasi dor, acelasi suflet Palpita-n fiecare floare. Iubesc, si-n clipa asta toate Cate rasar in primavara Sunt propriile mele visuri, Aievea intrupate-afara. Atins de farmecul vietii, Ma simt o forta-n univers, Si glasul meu devine cantec, Gandirea mea devine vers. I Ce noapte blanda se coboara Peste pamantul obosit! Si-i cald, taranii dorm afara, S-ai nostri toti au adormit Eu singur stau ca un lunatic; De-ati sti voi gandurile mele!... E-o luna parca-i ziua. Cerul I-albastru tot, spuzit de stele. Nici broastele nu dorm. Ce sfada!... Si dupa glas le intelegi Pe cele mai cu greutate: Or fi facand si ele legi. De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridica-n cer, Si caii la pasune suna Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cantec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremuratoare, Suspina lin, misterios, In sfanta liniste a noptii. O stea aluneca de sus Si taie-o dunga alba-n aer... Cine din lume s-o fi dus? In capul satului e curtea. Ce-or fi facand acolo oare? Or fi dormind e miezul noptii. Si ea?... Atat de ganditoare Si trista m-a privit aseara! Plansese, ori mi s-a parut? Ce-ar fi odata, mana-i alba, Cand mi-o intinde, s-o sarut?... Si-n minte mi s-arata chipu-i Atat de fraged si de bland, Cu ochii mari, senini, albastri... Ascund in fundul lor vrun gand?... Suvite blonde-i cad pe frunte... Un par bogat si matasos, S-un gat ce-ti da fiori, s-o gura... Cum rade de copilaros! O fi stiind cat de frumoasa-i? Un liliac orbit de luna, In zbor, de strasini se loveste. Visez? Cine-a venit sa-mi spuna Ca ea-ntr-o vaga asteptare Se primbla singura pe-afara? La vremea asta sa nu doarma?... Sunt basme noptile de vara! Se poate gandurile mele S-o fi atins, si ea-n nestire, Ca de o vraja tulburata De-aceasta raza de iubire, Sa fi iesit sa cate-n stele Tovarasi, de urat sa-i tie. Si plec. Un glas parca ma cheama... Stiu bine ca i-o nebunie. Sunt noua case pan-acolo, Si cainii dorm in batatura. Pasesc incet, aud cum sufla Puternic vitele sub sura. Imi bate inima m-apropii. Zaresc ceva?... Ori mi se pare... Ba da, o umbra e in poarta; Si nici un semn, nici o miscare... Ajung in dreptul ei... Cum tremur! Si trec cu ochii in pamant... Imi fac mustrari de stangacia Si frica mea fara cuvant. Ma-ntorc... As fi trecut s-acuma, Caci pentru frica nu-s povete... Dar ea-mi sopteste: buna seara... Tot fetele mai indraznete! M-abat si... sovaind, m-apropii, Si toate-mi par ca intr-un vis... E o lumina uimitoare, Tot cerul parca s-a deschis. Copila aiurit zambeste Privirii mele arzatoare. Tiu minte ca i-am zis atuncea: ...Sa nu racesti... e cam racoare... Si-ncet i-am pus pe umar mana Asa timid, tremurator... Stiu eu? Poate-a cuprins-o mila, Ca s-a lasat incetisor, Ca un copil, plecandu-si capul Pe pieptul meu sa i-l mangai: Ce dulce e!... Toata viata Vreau langa tine sa ramai! Frumos ii mai miroase parul, Miroase toata ca o floare. Ma uit la ea atata farmec Imi arde inima, ma doare... S-am sarutat-o mult si lacom, Am sarutat-o, scos din minti, Pe ochii reci, pe gat, pe gura, Cu mii de sarutari fierbinti. Tarziu ne-am despartit... cu-ntoarceri, Cu traganiri copilaresti. S-am urmarit-o cum se sterge, Ca o minune din povesti. Si mult am stat asa, in noapte, Sa-mi deslusesc tot ce-am simtit. Aveam in maini caldura, forma, Parfumul visului iubit. In sat cocosii prind sa cante. Deasupra stelele clipesc. Miscarea lumii intrerupta Reintra-n mersul ei firesc. Si cand a doua zi, pe haina, Mirat, gasesc un fir de par, Pricep ca visul ce visasem S-a petrecut in adevar. Ma-mbrac, ma pieptan mai cu grija. Ce-i, Doamne, si iubirea asta!... Acum, eu cred ca ea ma vede, M-acopera cu dulcea, casta Si visatoarea ei privire. Iubit de ea, ma simt frumos, Si parca nu ma-ncape lumea... Ce mandru calc si radios! Vad satu-ntr-o lumina noua. Ma simt usor, mi-e cald, mi-e bine, Si oamenii, mai veseli astazi, Privesc cu dragoste la mine; Si toate par infiorate, In aer e o sarbatoare... Natura, in extaz, palpita Ca-n primul rasarit de soare. Pricep... ea a deschis fereastra, Si din albastra ei privire S-a revarsat asupra lumii O sfanta raza de iubire, Si toate-au tresarit atuncea Ca de fiorul cel dintai... Iubito, farmecul acesta Are ceva din ochii tai! II Vezi, sa ne scrii cum-ei ajunge... Si mama-n prag ramane trista. Privirea mea caut-aiurea O fluturare de batista... Mi-s ochii inecati de lacrimi, Si trapul cailor starneste Un nor de praf; in juru-mi totul Se-ntuneca, se-nvalmaseste. Pustie, nesfarsit de lunga, S-asterne vremea inainte, Si de pe-acum incep sa-mi para Povesti aducerile-aminte; E-atata fericire-n urma, Si-atata-mi pare de departe, Incat ma-ntreb dac-am trait-o, Sau am citit-o intr-o carte. Ma vad in larma de la scoala, Pierdut, neinteles de nime, Cercand nelinistea-mi ascunsa Si dorul sa mi-l pui in rime. Viata mea se-nstraineaza De tot ce se petrece-afara, Si s-adanceste, visatoare, In calmul noptilor de vara... O, am sa-ti scriu adesea, mama, Scrisori nebune, de prin stele, Caci stiu cine-o sa le citeasca S-o sa priceapa ce-i in ele. Tu, ascultandu-le, vei crede Ca-s basme de pe alta lume, Si nu vei banui nimica... Vei rade, ca de niste glume. Iar daca ochii ei albastri, Citind, se vor intuneca, Si pe obrazu-i trist si palid O lacrima va luneca, Tu fa-te ca nu vezi, si las-o De tine fata sa-si ascunda, Gandeste-te ca sunt departe, C-astept si roag-o sa-mi raspunda. III Cumplite-s noptile de iarna, Si lungi de nu se mai sfarsesc. In urletele vijeliei Sunt glasuri cari ma bocesc, Si mi-e urat, mi-e dor, mi-e jale, Si intunericul de-afara Imi face casa mai ursuza, Singuratatea mai amara. Tu nici nu banuiesti, copila, Ce dureroasa nebunie S-abate-n noptile acestea Peste viata mea pustie, Si cum ma mistui, si ma zbucium Ca-ntr-un ocean care ma-nghite, Pierdut si nestiut de nimeni In golul vremii neclintite. Mereu pe-aceleasi pagini caut Un semn, stiut mai dinainte... A, iat-o fila indoita... Icoana ta-mi rasare-n minte, Te vad citind aceste randuri, Te simt gandindu-te la mine, Urzind, pe-o clipa de iubire, O lume de povesti senine, Te urmaresc in cartea asta, Ca si cum unele cuvinte Ar mai pastra ceva din glasul, Din respirarea ta fierbinte; S-adesea cand ma-neaca plansul De-atata dor, de-atata jale, Eu iti sarut aici privirea Si urma gandurilor tale... Cine-a tipat asa?... Cum tremur... Pare c-aud un pas pe scara, Ascult, tiindu-mi rasuflarea... Nimic e viforul de-afara. O, linistite nopti de iuliu, Atat de limpezi si albastre, Unde sunteti?... Voi, poezia Si farmecul iubirii noastre! IV S-a luminat de ziua; nu e Tipenie de om pe strada, A mele-s cele dintai urme In valurile de zapada; Sunt ametit de neodihna, In gand spui versuri latinesti, Si, dupa fiecare strofa, Ma-ntreb daca ma mai iubesti... In clasa: dascalul, la tabla, Masoara calea dintre stele; Pe liniile lui mi-s ochii, Dar unde-s gandurile mele!... E vara, stau culcat in iarba, Miresmele de flori ma-mbata, Incet imi luneca pe frunte O mana alba, delicata: Te vad privirea mi se pierde In ochii tai adanci si mari, Si stiu ca esti a mea, si totusi Parca ma tem sa nu-mi dispari. Tacerea, pajistea, lumina Ne farmeca, ne infioara; Viata, inimile noastre Palpita-n tot ce ne-nconjoara... Deasupra noastra doua presuri Pe-o ramura se giugiulesc, Si-n aer de plutesc miresme, E ca si florile iubesc... Figura ti se lumineaza, Si ochii galesi ti s-aprind Ce gand iti tremura pe buze De ma privesti asa, zambind?... Acum iesi, tinere, la tabla Si spune-ne ce-ai inteles! Tresar... ma-ntreb unde ma aflu... Scolarii imi fac semn sa ies. In hohotul de ras al clasei Privesc in juru-mi sastisit Uitati-va la el, si-l plangeti... Nenorocitul... a dormit! Uluit, zapacit.



Poezie poezia versurile poeziei cuvinte versuri versuri. Cartea Alexandru Vlahuta descarca de dragoste poezie poezii.ro Iubire cine a scris poeti romani poezia autor poezii.ro limba romana poezia limba romana.


Alte poezii de Alexandru Vlahuta
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #