poezia Liliacul timpuriu de Nicolae Labis versurile poeziei Liliacul timpuriu scrisa de poetul Nicolae Labis

roversuri.ro > Litera N > Nicolae Labis > Poezia Liliacul timpuriu de Nicolae Labis

Poezia Liliacul timpuriu




Zambind printre-ale primaverii ruguri, In taina, liliacul timpuriu Intredeschide buzele din muguri. Dar cerul s-a schimbat in plumburiu. Zapada, ploaia, uite, si-au dat mana, Alaturi bat cu pasii uzi tarana, De parca primavara n-a venit. Tarana s-a umflat, s-a-mbolnavit, A-ncremenit si-a capatat pe fata Lucioase, triste pojghite de gheata. Impotmoliti la marginea miristii, In gand injura vremea tractoristii. Strang buzele plesnite-n vant si tac. Li-i ud pana si pacul de tabac Si trebuie sa stea in glod, s-astepte, S-astepte pana timpu-o sa se-ndrepte. Vuieste lung al strungului ecou, Ca o imensa struna incordata. E mohorat prietenul meu nou Si-i totusi mai febril ca niciodata. Suiera serpii spanului si curg, Metalul isi roteste curba raza. Prietenul imi pare un chirurg Ce viata unui om salveaza, Desi o piesa de tractor cand faci, De obicei nu semeni cu un vraci. - Ce-atata graba-n gesturile tale, De ce atata incordare-ti ceri? In ale tale palme minerale De unde ai nestinsele puteri? - Vezi, ploaia si zapada si-au dat mana, Alaturi bat cu pasii uzi tarana, Impotmoliti la marginea miristii Nerabdatori asteapta tractoristii... Iar cand pamantul s-o zvanta sub soare, Vor trebui tractoare multe, noi, Ca timpul scurs si fara inturnare Sa-l smulga tractoristii inapoi! Puterile acelor ce-ar munci, Dar sunt siliti indurerati s-astepte, In vinele prietenului bat Si-n limpezimea gandurilor drepte; El a primit prin vine nevazute Nelinistile care fierb in ei. Aceasta-i solidaritatea clasei Si-i inima prietenilor mei. ... S-a inecat lumina-n pacle grele Si bezne reci au palpait pe lut. Mi-am insotit prietenul acasa Si prin gradina-i trista am trecut. In palcuri liliacul timpuriu Se legana scheletic si pustiu, Cu crengile-n carlig, ca niste cangi. Muguri cazuti se destramau sub crengi... M-a intrebat cu voce sugrumata: - Tu ce zici? Mai inmugureste-o data? Apoi cu degetele aspre, groase, Arse de span si de rugina roase, Mi-a aratat ce mari erau sa fie Mugurii fini de floare timpurie... Prietene cu degete de colos Ce da masura gingasiei florii, Iubesti o floare-atata de duios, Cum stiu sa o iubeasca visatorii. Prietene, te doare moartea ei Cum poate doar pe-un mare om sa-l doara... Si-ai dat masura plinei frumuseti Cand degetele-ti floarea masurara... Dar nu stii? Liliacul timpuriu Mai poate-nmuguri si-a doua oara. Tu esti puterea care-nsufleteste Pamantul - si-l preface bun si viu. Tu rasadesti in inimile noastre Si-n cantec liliacul timpuriu.



Scrisa de cultura Nicolae Labis poeti romani cultura poetul poetul cultura romana poezie versuri scriitor. Scoala versuri versuri poezia scrisa de poezie Liliacul timpuriu poetul autor versurile.


Alte poezii de Nicolae Labis
Cele mai cerute poezii
  1. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  2. aripioare de argint de emilia caldararu
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. tabla inmultirii cu 7 de vasile romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #