roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Luca Caragiale
>
Poezia Mic si mare de Ion Luca Caragiale
Poezia Mic si mare
Trece un prapad pe lume...
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagra turba bine,
vine vajnic uragan!
E o spaima-n toata firea...
Pasari albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pesti, jivine merg la fund.
Urla ape biciuite,
dau nebune catre mal;
Calca unul peste altul
si se-nghite val pe val.
Geme farul... Un graunte
de nisip, nepasator,
Rade de urgia oarba
si de groaza tuturor;
âRazi? Nu vezi?â l-intreba farul.
âBa vad bineâ zice el;
âS-apoi, daca vine, - vina!
Sunt atat de maruntel!
âRadacini eu n-am, sa-mi pese!
nu ma simt deloc legat -
âOri in adancimea marii,
ori la soare pe uscat -
âSa ma spulbere de-aicea,
cu tot eu am sa raman:
âMie, unuia, oriunde,
singur cerul mi-e stapan!â
(Convorbiri critice, anul I, nr. 19, 1 Octombrie 1907)
Versuri poeti romani rime cine a scris poezie poetul scrisa de poezie Ion Luca Caragiale versurile autor scoala literatura poetul Mic si mare. Versuri versuri cartea.
Alte poezii de Ion Luca Caragiale
