poezia Nu, a ta moarte de Grigore Alexandrescu versurile poeziei Nu, a ta moarte scrisa de poetul Grigore Alexandrescu

roversuri.ro > Litera G > Grigore Alexandrescu > Poezia Nu, a ta moarte de Grigore Alexandrescu

Poezia Nu, a ta moarte




Nu, a ta moarte nu-mi foloseste; Nu asta jertfa eu n-am dorit; Da-mi numai pacea care-mi lipseste, Pacea adanca ce mi-ai rapit. Ia-mi suferinte aspre, turbate, De adanci chinuri vesnic izvor, Zile amare, nopti tulburate, Pline de tine, de-al meu amor. In zadar ochii-ti arat iubirea Ce esti departe de-a o simti; In zadar chipu-ti poarta mahnirea, Umbra durerii, ce m-amagi. Sub asta masca vaz bucurie, Vaz multumirea-ti sa patimesc, Si orice-ai zice, vei ca-n vecie Ceas de odihna sa nu gasesc. Cunosc prea bine a mea greseala, Dar cunostinta nu m-a-ndreptat, Caci a mea soarta, trista, fatala, Zambirii tale prada m-a dat. Astfel in cranguri o pasarica Aude-aproape un ciripit, Zboara indata, si fara frica Langa coliba ea s-a oprit. Priveste,-asculta, dar fara veste Tainica cursa ce i s-a-ntins Se-nchide... roaba ea se gaseste; Un glas s-aude zicand “team prins”. Si vanatorul ce imiteaza Pe frunzulita un glas strain, De viclesugu-i se ingamfeaza, De bucurie el este plin. O! cate lupte, cate suspine, Tacuta noapte n-a ascultat; Cate pustiuri de groaza pline A mea durere n-a vizitat! M-a vazut soimul pe-nalta stanca, A carei varfuri s-ascund in nori, Si al lui tipat in valea-adanca S-a-ntins departe plin de fiori. Dar nici pustiul, nici departarea, Gandiri cumplite n-au biruit: Molizii, brazii, ce port racoarea, Ei suferinta-mi n-au racorit. Te iubesc astazi ca mai-nainte, Ca in minutul cel incantat, Cand eu de pieptu-ti tanar, fierbinte, Tremurand, fruntea-mi am rezemat. Minutu-acela-n veci ma munceste, Ca o sentinta e-n mintea mea; De ating fruntea-mi, simt ca zvacneste, Focul din sanu-ti arde in ea. Fierul cel rosu, care-l apasa Mana cruzimii pe-un osandit, Mai adanci urme nici el nu lasa, Decat minutul acel dorit. A mea durere trecut nu are; Ea nici va creste, nici va scadea; Si fericita, dulce uitare Ce crezi ca cearca inima mea E c-acea trista, vie tacere, Care domneste dupa razboi Pe-un camp de groaza si de durere, De morti, de chinuri si de nevoi: Unde un tata pe un fiu plange, Unde nadejdea toata-a-ncetat, Unde se-nalta un fum de sange, Ca blestem jalnic si necurmat. Mai mult d-atata nu poti a face: Asta e soarta ce mi-ai gatit, Singurul bine, singura-mi pace, Dupa amorul ce-am suferit.



Cultura versurile poeziei poetul Grigore Alexandrescu literatura descarca descarca rime poeti romani literatura versuri versuri Nu, a ta moarte. Cuvinte cuvinte romana versurile scrisa de cultura versuri cartea scoala versurile.


Alte poezii de Grigore Alexandrescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #