roversuri.ro
>
Litera D >
Dimitrie Anghel
>
Poezia Omul din luna de Dimitrie Anghel
Poezia Omul din luna
Privesc o semuire de om in discul lunii,
Un chip bizar ce rade, privind de sus pamantul,
Un ras amar si straniu ce-l au numai nebunii,
Si mortii, cand pe buze li-a-ncremenit cuvantul.
E-un om cu buna seama, e-un cap de om, - o masca,
Dar dupa ironia acestei masti s-ascunde
Cea mai cumplita moarte ce-a fost sa-mparateasca;
Si totusi chipul asta il stiu de nu stiu unde...
L-am mai vazut desigur demult, dar poate anii
Si-au zugravit sarcasmul pe marea lui durere
Si tot ce-a ars intr-insul s-a stins azi ca vulcanii
Ce rad in discul lunii cu-albastrele cratere.
L-am mai vazut desigur, si-l stiu, - dar tu, iubita,
Ce te-ai desprins sa judeci cumintii si nebunii,
Cand stai privind pe geamuri cu fata linistita
Cunosti tu cine-i omul ce rade-n discul lunii?
(Samanatorul, 15 iulie 1907,vol. âFantaziiâ)
Versuri cartea versuri poezia rime poet versuri. Poezia poeti romani Omul din luna cultura poet versurile poeziei versuri cultura versurile poeziei cuvinte literatura versuri autor rime Dimitrie Anghel.
Alte poezii de Dimitrie Anghel
