roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Pe munte de George Cosbuc
Poezia Pe munte
Fugiti cu turma repede spre vai!
Pe culme-alearga duhul razbunarii
Grozavul vant se zbate-n largul zarii
Si norii-mbraca haina de vapai.
Soseste-acum! cu ochiul cat cuprinzi
Furtuna-n sarg scoboara-n jos pe coaste,
Si-n urma ei se-ntinde neagra oaste
Si urla-n cor: Tu fulgere, s-aprinzi,
Tu nor, sa-ntuneci; vante, tu sa-mprastii!
Un brad se face tandari, cel mai nalt:
Si prins de varf, au smuls pe celalalt
Purtandu-l roata-n largul chip al prastii.
Pe sus se-ntinde-amestecul nespus,
Si Duh in Duh prin aer se framanta,
Iar grindina-n vazduh cumplit isi canta
Cantarea ei de-otel, cazand de sus,
Pe codrul larg ce-n urlete se-ndoaie,
Si sare iar la loc apoi mugind.
Deodata sta. Si iata-l, rapaind
Potop din cer turnatul rau de ploaie.
Se rupe cerul, cade-acum! S-a rupt.
Sporite neguri hrana dau pieririi,
De-a valma geme-ntreg cuprinsul firii,
Si nu mai stii ce-i sus si dedesubt.
Acum nici Dumnezeu nimic nu poate.
Degeaba-ntind ei mainile si cer
In negrul iad, si unul pana-n cer,
Varteju-i domn, el singur domn a toate.
Rime poezie versuri cartea Pe munte poet limba romana romana versuri. Poezie scriitor scoala limba romana versuri versuri poezie George Cosbuc poeti romani poezia cine a scris.
Alte poezii de George Cosbuc
