roversuri.ro
>
Litera Z >
Zorica Latcu
>
Poezia Pe prag de Zorica Latcu
Poezia Pe prag
Torceam pe prag in rasarit de luna.
Si visul meu spre tine s-avanta.
In suflet, tainic dragostea canta,
Ca lira cand usor lovesti o struna.
Simteam in visul meu o noua viata
Dar mana alb-a mamei m-a atins.
Si mangaierea ei mi s-a prelins,
Ca strop de mir curat si sfant pe fata.
Cand mi-a vorbit, i-am cunoscut durerea.
Cu glasul greu de griji mi-a spus asa:
„Te-am plamadit in trup, copila mea,
Precum albina plamadeste mierea.
Cand sangele curat ce-ti curge-n vine
L-am colorat cu tainice iubiri
Ti-am asternut in leagan trandafiri,
Crescuti in nopti de umbre si lumini.
In veghea mea de chin ingreunata,
Te-am mangaiat cu-a genelor miscari
Si te-am scaldat in calde revarsari
De dragoste adanca si curata.
Eu bine stiu ca-asa a fost sa fie.
Eu simt ca astazi nu mai esti a mea,
Sunt ca un stanjenel batut de nea,
Pe care nici o raza nu-l invie.
Uitasem fusul. Luna rasarise
Si se suise alba peste zari,
In mine-acum treceau strafulgerari,
Dar ochii mei se inecau in vise.
Eu capul l-am ascuns la mama-n poala
Si mana alba-a mamei m-a atins,
Ca strop de mir curat mi s-a prelins
Pe fata mangaierea ei domoala.
Si nu mai stiu. Cazuse-n noapte roua
Si vantul lin din pom o scutura?...
In visul meu de-azi noapte se facea
C-am inceput sa plangem amandoua.
Cine a scris cuvintele limba romana poeti romani versuri Zorica Latcu poet autor versuri romana poetul poezie cuvintele scoala poet versuri cine a scris. Pe prag.
Alte poezii de Zorica Latcu
