poezia Pierde-vara de George Cosbuc versurile poeziei Pierde-vara scrisa de poetul George Cosbuc

roversuri.ro > Litera G > George Cosbuc > Poezia Pierde-vara de George Cosbuc

Poezia Pierde-vara




Frunzis al padurii batrane, Doinesti, o tovarase-al meu! Doineste si vantul prin grane, Iar apa-n izvoare murmura Si spune tot, tot spune din gura, Tot spune mereu. Sub paltin aici e racoare, Ies umbre pe dealuri si pier, Nascute din dungi plutitoare De nori ce-n grabire s-aduna Pe munti, aurita cununa La margini de cer. Ma uit la vulturul din zare Cum zboara puternic si lin, Acum e cat corbul de mare, Cat pumnul abia, cat albina, Si-n urma-l inghite lumina Din largul senin. S-aude pe coasa cum suna Ciocanul; pe margini de rau Poporul de pasari s-aduna. E cantec de lunca, pe creste; Flacai ce cosesc, si neveste Prin lanuri de grau. Iar norii-si tot schimba faptura, Se zbuciuma-ntr-insii-aratari - Isi casca balaurii gura; Vad cuiburi de pajuri maiestre, Si roibii cei fara capestre Din smarcuri de mari. Prin mare trec zmeii cu-notul; Si, iata-l, tarand un copac Piticul cu barba cat cotul, Ies scroafele-marii cu puii, Si sparge-nchisorile Gruii Batranul Novac. Vad Lupul din basme, cu laba; Zmeoaice, si codu ce-l rod. Pe Greul-pamantului baba Cu vraje-l ucide-ntr-o lunca, Si uite, Cal-galben s-arunca, Iar zmeu-i sub pod. Frumoasa-mi rasare-o Ileana, Si canta-n cosita ei flori. Vad zanele goale-n poiana, Scaldandu-se-ascunse-n padure, Cand vine-un voinic sa le fure Camasile-n zori ... Dar iata-l cu galbene plete, Frumos, sa-l ucida de drag La san indragitele fete - Copilul, nascut, al tacerii, Ce-ti vine prin linistea serii Si-ti sade pe prag. Prin iarba-nspicata el vine Iesit de sub mucede stanci; Tiptil se strecoara spre mine Si capul din iarba si-l scoate, Dar iute s-azvarle pe coate Si-asteapta pe branci. Soseste, s-apleaca de-aproape, Iar fruntile noastre s-ating; O panza eu simt pe pleoape, Parand d-un paianjen tesuta. Si-n urma pe ochi ma saruta, Iar ochii-mi se sting. Mi-e teama sa-l sperii; si-alene, Vrand ochii de vraja sa-i scap, Ma-ncerc sa duc mana spre gene. El simte, strengarul, se-ntinde Si mana cu zambet mi-o prinde, Mi-o pune sub cap. Si-n palme-ascunzand obrajiorii Se pierde prin naltul porumb - S-amesteca dealul si norii Si-n noapte pamantul se-ncheaga: Simt, parca, topindu-se-ntreaga, Faptura-mi de plumb. Iar vantul doineste prin grane; Doineste tovarasul meu, Frunzisul padurii batrane, Iar apa din vale murmura Si spune, tot spune din gura, Tot spune mereu.



Poezia cuvintele poeti romani limba romana scrisa de versuri George Cosbuc cuvintele. Literatura cine a scris descarca poetul cultura limba romana versuri poezii.ro cultura Pierde-vara.


Alte poezii de George Cosbuc
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #