roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Podul lui Traian de George Cosbuc
Poezia Podul lui Traian
Colo surele ruine
Catre Dunare privesc
Cum tot vine apa, vine
Martori vremilor trecute,
Cat sunt astazi de tacute,
Numai inimii-i vorbesc.
Eu ma uit pe apa sura
Incretit-abia de vant;
Apa langa mal murmura.
Trec si vremile-nainte,
Trec si-aducerile-aminte
Cum trec toate pe pamant.
Au pierit acele glorii,
Si-alte-asemeni nu se nasc
Ah, dar iata luptatorii
Scutul lor cum il arunca,
Sapa, cum le-a dat porunca
Mesterul de la Damasc.
Grinzile de grinzi se leaga
Peste muntii de granit,
Lespezi peste barne-ncheaga
Viaduct pe bolti enorme
Si-uriasele lui forme
Parc-ajung pana-n zenit.
Si din cate-avea tinuturi
Roma-n stapanirea sa,
Iuti osteni ascunsi sub scuturi
Vin ca apa revarsata,
Cum potopul tau odata,
Iahve, peste lumi varsa.
Podul isi indoaie fierul
Sub atati legionari,
Tubele-nspaimanta cerul!
Istre,-acum te bati in spume!
Multi vazusi tu tari in lume,
Insa nu pe cei mai tari!
Cine va mai sta-mpotriva
Leului roman de-acum?
Care fulger stavili-va
Goana razbunarii sale?
Ai voinici tu, Decebale,
Sa opresti furtuna-n drum?
Ori ai tai sunt cei ce-n gloate
Ies din codri-ntunecati?
De pe cate rauri toate
Vin la moarte ca la nunta
Cu topoare-n maini, si-nfrunta,
Sapte randuri de-mparati?...
Ah! visez. Eu la ruine
Si la Dunare privesc,
Cum tot vine apa, vine.
Ele stau ruine mute
Martori vremilor trecute,
Numai inimii-i vorbesc.
Poeti romani romana Podul lui Traian poezie cuvinte rime. Descarca descarca scriitor descarca scrisa de versuri poezia poet versuri cartea George Cosbuc limba romana versurile scrisa de versuri.
Alte poezii de George Cosbuc
