poezia Povestea teiului de Mihai Eminescu versurile poeziei Povestea teiului scrisa de poetul Mihai Eminescu

roversuri.ro > Litera M > Mihai Eminescu > Poezia Povestea teiului de Mihai Eminescu

Poezia Povestea teiului




- Blanca, stii ca din iubire Far' de lege te-ai nascut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos sa-l iei de mire! Imbracandu-te-n vesmantu-i, Lepadand viata lumii, Vei spasi gresala mumii Si de-o crima tu ma mantui. - Traiul lumii, draga tata, Cine vor, aceia lese-l, Dara sufletul mi-e vesel, Tineretea luminata; Dantul, muzica, padurea, Pe acestea le-ndragii, Nu chiliile pustii Unde plangi, gandind aiurea! - Stiu mai bine ce-ti prieste, Cum am spus, asa ramane; Pentru drumul cel de maine De cu azi te pregateste! Mana Ea la ochi si-o tine, Toate mintile-si aduna, Sa ia lumea-n cap, nebuna, Parc-atata-i mai ramane. Calu-i alb, un bun tovaras, Inseuat asteapt-afara, Ea picioru-l pune-n scara Si la codru pleaca iarasi. Sara vine din arinisti, Cu miroase o imbata, Cerul stelele-si arata, Solii dulci ai lungii linisti. Dar prin codri ea patrunde Langa teiul vechi si sfant, Ce cu flori pan-in pamant Un izvor vrajit ascunde. Inganat de glas de ape Cant-un corn cu-nduiosare Tot mai tare si mai tare, Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul, prins de vraja, Rasarea, sunand din valuri - Sus in codri de pe dealuri Luna blanda tine straja. - Ca din farmec Ea tresare, Si privind uimita-n laturi, Vede-un tanar chiar alaturi, Pe-un cal negru e calare... Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevaru-i? Flori de tei el are-n paru-i Si la sold un corn de-argint. Ea privi atunci in jos, Trece mana pe la tample, Iara inima-i se umple De un farmec dureros. El se da tot mai aproape Si cersea copilareste; Al ei suflet se rapeste De inchide-a ei pleoape. Cu o mana il respinge, Dar se simte prinsa-n brate, De-o durere, de-o dulceata Pieptul, inima-i se strange. Ar striga... si nu se-ndura, Capu-i cade pe-a lui umar, Sarutari fara de numar El ii soarbe de pe gura; O desmiarda s-o intreaba, Iar ea fata si-o ascunde, Si asa de-ncet raspunde Cu o voce dulce, slaba. Tot alaturi calaresc, Nu au grija nimanuia, Si de dragi unul altuia Ei din ochi se prapadesc; Se tot duc, se duc mereu, Trec in umbra, pier in vale, Iara cornul plin de jale Suna dulce, suna greu. Blandu-i sunet se imparte Peste vai imprastiet, Mai incet, tot mai incet, Mai departe... mai departe... Sus in brazii de pe dealuri Luna-n urma tine straja, Iar izvorul, prins de vraja, Rasarea sunand din valuri.



Povestea teiului Mihai Eminescu autor poeti romani scoala versuri versuri versurile poeziei. Versuri cuvintele poezia poezii.ro cuvinte versurile literatura versuri scoala poezia poet.


Alte poezii de Mihai Eminescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #