roversuri.ro
>
Litera M >
Mircea Cartarescu
>
Poezia Rana de Mircea Cartarescu
Poezia Rana
I
vai mie, rana s-a inchis
vai, sangele s-a uscat
si a facut coaja.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o sa ma mestece fericirea
o sa ma sfartece seninatatea
si nebunia care a fost n-o sa mai fie de-acum niciodata,
nu, n-o sa-i mai sarut umarul.
viata o sa-mi treaca in pace si armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sanatatea o sa-mi manance plamanii.
rtiunea o sa-mi sfasie creierul.
vai, rana, rana mea draga
rana placuta vietii mele
rana pentru care am trait, pe care mi-am zgandarit-o cu unghiile
s-a inchis. oh, doamne, sunt vindecat!
si niciodata febra n-o sa-mi mai aprinda
veioza vietii pana la ars.
II
sa accept evidenta: nu mai pot sa scriu poezie.
nu mai sunt in stare, ceva in mine nu mai colaboreaza.
am scris ani de zile cu ura, cu dragoste, iar acum
creierul meu e mort.
am pornit la maraton ca pe suta de metri
am vrut totul deodata, am vrut sa-mi innebunesc cititorul.
am uitat ca viata e lunga.
nu-mi imaginam ca o data ma voi opri, voi plati
ca tot ce am facut vreodata se va intoarce impotriva mea
si nu voi putea sa ma ajung din urma
si orice incercare de a mai face ceva
va fi o noua dezamagire.
ce voi mai scrie inca patruzeci de ani?
o sa strang din masele, o sa scriu articole de critica
sau cine stie ce amintiri
o sa suport condescendenta tinerilor, o sa las nasul in jos
cand o sa vina vorba despre poezie, o sa fac traduceri
ca sa nu ma uite lumea, ca sa para ca mai traiesc.
sau o sa-mi public candva un volum de versuri din tinerete
atat de proaste, ca nu le bagasem in nici o carte
si o sa am un succes “de prestigiu”, mi se va spune “autorul
poemelor de amor”,
precursorul a dumnezeu stie ce poezie va mai fi pe atunci...
nu stiu, nu stiu...
prieteni mai tineri, sa nu faceti ca mine.
calculati-va poezia pentru saizeci de ani.
eu? nu stiu ce drum sa mai apuc, ce s-ar mai putea face
si nu stiu ce trebuie sa mai simt si ce mai pot sa imaginez.
de data asta chiar cred ca mi s-a infundat.
voi fi un poet batran, care n-a mai scris de decenii
un supravietuitor al propriei morti
si care mai bine n-ar fi facut nimic niciodata.
III
oare s-a terminat viata? oare sunt terminat?
sunt un esec? voi fi pulbere?
va veni moartea iar tu ma vei dispretui.
va fi groaznic, groaznic.
voi fi singur, mai singur decat toti oamenii, singur.
fara nimeni, fara odihna.
voi intelege totul, ah, intelege-ma, si toti ma vor iubi,
toti isi vor aduce aminte.
sunt pierdut, pierdut.
musca-mi tu gura.
o sa ploua nasol pe drumuri, o sa fim uzi pan-la piele.
o sa invatam sa uram
va veni toamna, toamna mintii, inecul.
vom avea gura moale si calda, va veni luna
vor veni norii sa ne cunoasca
si vom muri, vom face dragoste.
da, da, stai acum langa mine, priveste-ma. sunt terminat, terminat.
va fi numai moarte in jur.
stelele vor fi moarte, bot langa bot ca niste caini de pe strazi.
vor muri unghiile.
gata. stai langa mine. a avut rost?
ne-am trezit traind.
a fost groaznic: am trait.
a fost groaznic, groaznic.
De dragoste literatura poetul autor Rana cuvintele scoala rime cuvinte poet poezie Mircea Cartarescu romana scoala. Versuri poeti romani descarca cartea versuri versurile.
Alte poezii de Mircea Cartarescu
