roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Luca Caragiale
>
Poezia Ruga spiritistului de Ion Luca Caragiale
Poezia Ruga spiritistului
Tu, spirit coborat din cer,
Inalta al meu suflet,
Sa-mpodobesc c-un adevar
Macabrul meu resuflet;
Sa ma despart din timpul meu
Si, spirit, sa fiu altul,
Si sa ma vaz razand mereu,
Razand din tot inaltul.
Cel lut, acum nensufletit,
Ramas fara de limba,
sa-l vaz un chip de om pocit
Ce viermii-l rod si-l schimba.
Atatea patimi l-au izbit,
Ca-n lumea toata nu e
Un altul mai nefericit,
Un Christ batut in cuie.
Desi trecu el viata lui
In veselii si glume,
In istorie totus nu-i
Mai trista pilda-n lume.
S-acuma tremur d-un fior,
Caci parca il contemplu
Cum sta, pierdut si rugator,
In spiritistul templu.
O! vezi-l, spirite suprem,
In patima-i desarta,
Desi e lutul un blestem,
Dar spiritul il iarta.
Pe veci remane pur incai
Oriunde el va trece:
In fata-i limba-i fara grai
Si istoria-i rece!
(Dedicata d-lui B. P. Hasdeu, prezidentul Primei Societati spiritiste Romane, de un Initiat)
Poeti romani scoala scriitor cultura cartea scoala Ion Luca Caragiale versuri versurile versuri descarca cuvintele scoala scriitor versurile versuri cuvintele. Ruga spiritistului cine a scris poezia.
Alte poezii de Ion Luca Caragiale
