roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Donici
>
Poezia Stiuca si motanul de Alexandru Donici
Poezia Stiuca si motanul
(neaprobat)
Nu-i bine cand panzarul se-apuca de cusut,
Iar croitorul de tesut.
Si e desigur totdeauna
Ca cine multe intreprinde
Nu scoate-n capat nici pe una,
Ba inca rasul lumii adese isi aprinde!
O stiuca prea coltata, jaluza, de soi rau,
Vazand odinioara
Motanul de la moara
Cum soarecii vaneaza... cazu la el mereu
Cu multa rugaminte, s-o ieie la vanat.
- Dar spune-mi: cunosti oare
Tu aceasta vanatoare?
O intreba motanul. - Nu-i lucru minunat
- Raspunse mandra stiuca - de-a prinde soricei,
Cand prindem costrasei!
Prea bine; hai la treaba! Tu, dar, vei lua sama
Aproape de laptoc,
Iar eu - zise motanul - ma duc sa pazesc vama
Pe langa poloboc.
Toti soarecii din moara
Aice au sa-ti vie; vaneaza si-i omoara.
Noroc! Noroc!
Mergand la loc, motanul s-a apucat de treaba
Si, foarte-n graba,
Multime de soricarit
El a vanat, a omorat.
Apoi si la tovarasa a mers, dar ce sa vada!
Mai, mai, murinda stiuca, ciuntata, fara coada,
Pe care soarecii i-a ros,
Abia ruga, prin semne, s-o traga pan'la balta.
Motanul, credincios,
A tras-o, dar ii zise: 'Vecina! de-alta data
Pazeste-ti randuiala:
Nu te-apuca de ce nu poti
In capete sa scoti
Si nu-ti mai vari botul unde nu-ti fierbe oala!"
Cine a scris literatura poetul autor de dragoste limba romana poeti romani cine a scris Alexandru Donici versuri. Cuvinte de dragoste cuvinte cine a scris versurile romana Stiuca si motanul cuvinte poet versuri cartea poezie cultura.
Alte poezii de Alexandru Donici
