poezia Zburatorul de Ion Heliade Radulescu versurile poeziei Zburatorul scrisa de poetul Ion Heliade Radulescu

roversuri.ro > Litera I > Ion Heliade Radulescu > Poezia Zburatorul de Ion Heliade Radulescu

Poezia Zburatorul




“Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate, Multimi de vinetele pe san mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate, Imi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc! Ah! inima-mi zvacneste!... si zboara de la mine! Imi cere... nu-s' ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da; Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine, In brate n-am nimica si parca am ceva; Ca uite, ma vezi, mama? asa se-ncruciseaza, Si nici nu prinz de veste cand singura ma strang, Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza, Pornesc dintr-insii lacrami, si plang, maicuta, plang. Ia pune mana, mama, - pe frunte, ce sudoare! Obrajii... unul arde si altul mi-a racit! Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare; In trup o piroteala de tot m-a stapanit. Oar' ce sa fie asta? Intreaba pe bunica: O sti vrun leac ea doara... o fi vrun zburator. Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor. Si unul sa se roage, ca poate ma dezleaga; Matusele cu bobii fac multe si desfac; Si vrajitorul ala si apele incheaga; Alearga la ei, mama, ca doar mi-or da pe leac. De cum se face ziua si scot manzat-afara S-o mai pe potecuta la iarba colea-n crang, Vezi, catu-i ziulita, si zi acum de vara, Un dor nespus m-apuca, si plang, maicuta, plang. Brandusa paste iarba la umbra langa mine, La raulet s-adapa, pe maluri pribegind; Zau, nu stiu cand se duce, ca ma trezesc cand vine, Si simt ca misca tufa, auz crangul trosnind. Atunci inima-mi bate si sai ca din visare, Si parc-astept... pe cine? si pare c-a sosit. Acest fel toata viata-mi e lunga asteptare, Si nu soseste nimeni!... Ce chin nesuferit! In arsita caldurei, cand vantulet adie, Cand pleopul a sa frunza o tremura usor Si-n tot crangul o soapta s-ardica si-l invie, Eu parca-mi auz scrisul pe sus cu vantu-n zbor; Si cand imi misca topul, cosita se ridica, Ma sperii, dar imi place - prin vine un fior Imi fulgera si-mi zice: “Desteapta-te, Florica, Sunt eu, viu sa te mangai...” Dar e un vant usor! Oar' ce sa fie asta? Intreaba pe bunica: O sti vrun leac ea doara... o fi vrun zburator! Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor”. Asa plangea Florica si, biet, isi spunea dorul Pe prispa langa ma-sa, s-obida o neca; Junicea-n batatura mugea, cata oborul, Si ma-sa sta pe ganduri, si fata suspina. Era in murgul serei si soarele sfintise; A puturilor cumpeni tipand parca chema A satului cireada, ce greu, mereu sosise, Si vitele muginde la zgheab intins pasea. Dar altele-adapate tragea in batatura, In gemete de muma viteii lor striga; Vibra al serei aer de tauri grea murmura; Zglobii sarind viteii la uger alerga. S-astampara ast zgomot, s-a laptelui fantana Incepe sa s-auda ca soapta in susur, Cand ugerul se lasa subt fecioreasca mana Si prunca vitelusa tot tremura-mpregiur. Incep a luci stele rand una cate una Si focuri in tot satul incep a se vedea; Tarzie asta-seara rasare-acum si luna, Si, cobe, cateodata tot cade cate-o stea. Dar campul si argeaua campeanul osteneste Si dup-o cina scurta si somnul a sosit. Tacere pretutindeni acuma stapaneste, Si latratorii numai s-aud necontenit. E noapte nalta, nalta; din mijlocul tariei Vesmantul sau cel negru, de stele semanat, Destins coprinde lumea, ce-n bratele somniei Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat. Tacere este totul si nemiscare plina: Incantec sau descantec pe lume s-a lasat; Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina, Si apele dorm duse, si morele au stat. ..................................................................... “Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare Din miazanoapte scapa cu urme de schintei? Vro stea mai cade iara? vrun imparat mai moare? Or e - sa nu mai fie! - vro pacoste de zmei? Tot zmeu a fost, surato. Vazusi, impelitatu, Ca tinta l-alde Floarea in clipa strabatu! Si drept pe cos, leicuta! ce n-ai gandi, spurcatu! Inchina-te, surato! - Vazutu-l-ai si tu? Balaur de lumina cu coada-nflacarata, Si pietre nestimate lucea pe el ca foc. Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curata; Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc! Pandeste, bata-l crucea! si-n somn colea mi-ti vine Ca brad un flacaiandru, si tras ca prin inel, Balai, cu parul d-aur! dar slabele lui vine N-au nici un pic de sange, s-un nas - ca vai de el! O! biata fetisoara! mi-e mila de Florica Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slabit Si s-a palit copila! ce bine-a zis bunica: Sa fuga fata mare de focul de iubit! Ca-ncepe de viseaza, si visu-n lipitura Incepe-a se preface, si lipitura-n zmeu, Si ce-i mai faci pe urma? ca nici descantatura, Nici rugi nu te mai scapa. Fereasca Dumnezeu!” (1844)



Romana scoala scriitor Zburatorul cuvinte cartea versuri de dragoste versurile versuri cartea poezia descarca limba romana. Poeti romani versuri versurile Ion Heliade Radulescu cuvintele scriitor scoala.


Alte poezii de Ion Heliade Radulescu
Cele mai cerute poezii
  1. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  2. aripioare de argint de emilia caldararu
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. tabla inmultirii cu 7 de vasile romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #