poezia Dupa Melci de Ion Barbu versurile poeziei Dupa Melci scrisa de poetul Ion Barbu

roversuri.ro > Litera I > Ion Barbu > Poezia Dupa Melci de Ion Barbu

Poezia Dupa Melci

Unchiului meu Sache Soiculescu al carui glas il imprumut aici. Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, Numai eu rasad mai rau Dintr-atatia (prin ce har?) Ma brodisem sui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Cand Paresim da prin lunci Cu pietrisul de albine, Ne parea la toti mai bine: Tanci ursuzi, Desculti si uzi Fetiscane (Cozi plavane) Infasate-n lungi zavelci O porneau in turma bleaga Sa culeaga Ierburi noi, craite, melci... Era umed la bordei Si tuleam si eu cu ei. I Tot asa o data, iar, La un sfant prin Faurar Ori la sfintii Mucenici Tarla noastra de pitici Odihnea pe creasta, sus, - Eu voinic prea tare nu-s. Rupt din fuga Subt o gluga De aluni, pe buturuga Odihnii Si eu curand.. Vezi, atunci mi-a dat prin gand Ca tot stand si alegand Jos pe vraful de foi ude Prin lastari si vrejuri crude, S-ar putea sa dau de el, Melcul prost, incetinel... In ungher adanc, un gand Imi soptea ca melcul bland Din mormant de foi, pe-aproape Cheama Omul sa-l dezgroape... Si pornii la scotocit (Cu noroc, caci la-m gasit) Era tot o mogaldeata Ochi de bou, dar cu albeata: Intre el si ce-i afar’ Strejuia un zid de var. -Ce sa fac cu el asa? Sa-l arunc nu imi venea... Vream sa vad cum se dezghioaca Pui molatic, din ghioaca : Vream sa vad cum iar invie Somnoros, din colivie... Si de-a lungul, pe pamant M-asezai cuacest descant : - “Melc, melc, Cotobelc, Ghem vargat Si ferecat; Lasa noaptea din gaoace, Melc natang si fa-te-ncoace Nu e bine sa te-ascunzi Sub paretii grei si scunzi Printre vreacuri cerne soare, Colti de iarba pe razoare Au zvacnit iar muguri noi Pun pe ramura altoi. Melc, melc, Cotobelc, Iarna leapada cojoace Si tu singur in gaoace! Hai, iesi, Din cornoasele camesi! Scoate patru firisoare Stravezii, tremuratoare, Scoate umede si mici Patru fire de arnici; Si agata la festile Ciufulite de zambile Sau la fir de margarint Inzauatul tau argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei si mai la vale, In tarlale -Tipareste brau de bale...” Dupa ce l-am descantat L-am pus jos Si-am asteptat... Inserase mai de-a bine Crengi uscate peste mine, Bazaind la vantul stramb Imi ziceau rastiti din dramb... Nazdravana de padure Jumulita de secure, Scurt, furis Inghitea din luminis. Din lemnoase vagauni, Capcauni Ii vedeam piezisi cum casca Buze searbade de iasca; Si intorsi Ochi bubosi Innoptau sub frunti pestrite De parose Si barboase Joimarite. Si cum stau sub vant si frig Strans carlig, -Iscodind cu ochii treji Mai de sus de brana, drumul Unde seara tese fumul Multor mreji; De sub vreascuri vazui bine Repezita inspre mine O gusata cu gateji. Chiondoras Cata la cale: De pe sale, Cand la deal si cand la vale, Curgeau betele taras. Iar din plosca ei de gusa De matusa Un taios, un aspru: harrsi.. Plans prelung cum scoate fiara, Plans dogit, Cand un sarpe-i musca ghiara, Muget aspru si largit De vuia din funduri seara... -Mi-a fost frica, si-am fugit! II Toata noaptea viscoli... Inca bine n-ajunsesem Ca porni duium, sa vie O vifornita tarzie De Paresemi. Vantura, starnind galceava Alba pleava; Si cadeau si maruntei Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei). In bordei Foc vartos manca napraznic Retevei. Pe coliba singur paznic M-au lasat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Mosul Iene Razbatea de prin poiene Sa-mi dea genele prin gene. Si trudie, Langa vatra prigonit Privegheam prelung taciunii... Umbre dese, Ca paunii, Imi roteau pe hornul sui Leasa ochilor verzui. Si-mi ziceam in gand: “Dar el, Melcul, prost, incetinel? Tremura-in ghioaca, varga, Nu cumva un vant sa-l sparga: Roaga vantul sa nu-l fure Si sa nu mai biciuiasca Barbi de muschi, obraji de iasca, Prin padure. Roaga vantul sa se-ndure” De la jarul straveziu, Mai tarziu, Somnoros venii la geam. (Era-inalt, nu ajungeam.) Dar prin sticla petecita, Dar prin ghiata incalcita, Fulgera sul lung de har, Prapadenia de-afar’: Podul lumii se surpase Iar pe case, Pana sus, peste colnic, Albicioase Ori foioase Cadeau cepi de arbagic. Viu imi adusei aminte. Ce-auzisem inainte, De o noapte intre toate Urgisita, Cand, pe coate, Guri spurcate Sufla vapt Sa darame Din pamant... Cand, pe-un sloi, rupand din pita, Baba Dochia-invalita Cu opt sarici Sta covrig, Sta, inghite Si sughite Si se vaicara De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Inapoi La fulgii moi Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gandul, sus, la-el, Soptii: “Melc incetinel, Cum n-ai vrut sa iesi mai iute! Nici vifornita, nici mute Prin paduri nu te-ar fi prins... Iar acum, cand focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene Si alene Sa chemam pe mosul Iene Din poiene, Sa ne-nchida: Mie, gene; Tie, Cornul drept, Cel stang, Binisor, Pe cand se frang Lemne-n crang, Melc natang, Melc natang!” III Dintre pene si cotoare Gata nins, Cum mija un pic de soare Pe intins (In campie Colilie Razboind cu lunecusul Din tapoi saltand urcusul), Inaltat la dambii prinsi, Ma-intorsei subt alunis,... Il zarii langa culcusu-i De frunzis. Era, tot, o scorojita Limba vanata, sucita, O nuia, ea un hengher Il tinea in zgarzi de ger! Zale reci, Aspre benti ce se-intretaie, Sus, pe vreascurile seci, Il prindeau: O frunza moarta, cu pastaie. Si pe trupul lui zgarcit M-am plecat Si l-am bocit: - “Melc, melc, ce-ai facut Din somn cum te-ai desfacut? Ai crezut in vorba mea Prefacuta... Ea glumea! Ai crezut ca ploua soare, C-a dat iarba pe razoare, Ca alunul e un cantec... - Astea-s vorbe si descantec! Trebuia sa dormi ca ieri, Surd la cant si imbieri, Sa tragi alt oblon de var intre trup si ce-i afar’... - Vezi? Iesisi la un descantec; Iarna ti-a muscat din pantec... Ai pornit spre lunci si crang, Dar pornisi cu cornul stang, Melc natang, Melc natang!” Iar cand vrui sa-l mai alint Intinsei o mana-amara De plans mult.... si, dardaind, Doua coarne de argint Rasucit, se faramara. Ca e ciunt, nu m-am uitat... Ci, in punga lui cu bale, Cu-insutite griji, pe cale L-am purtat Leganat: Punga mica de matasa... Iar acasa L-am pus bine Sus, in pod (Tot langa mine), Ca sa-i cant din cand in cand Fie tare Fie-n gand: “Melc, melc, Cotobelc, Ploua soare Prin faneturi si razoare, Lujerii te-asteapta-in crang Dar n-ai corn Nici drept, Nici stang; Sunt in san la mosul Iene Din poiene: Cornul drept, Cornul stang... - Iarna coarnele se frang, Melc natang, Melc natang!” (1921)

Descarca poet versuri cine a scris autor poezie versuri de dragoste limba romana cine a scris cine a scris. Versuri Dupa Melci cuvintele versurile poeziei versuri de dragoste rime poezii.ro literatura cuvintele Ion Barbu poeti romani.


Alte poezii de Ion Barbu
Cele mai cerute poezii
  1. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  2. soarele si copiii de elena dragos
  3. la sanius de ion agarbiceanu
  4. mostenirea de otilia cazimir
  5. eva de ion pillat
  6. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  7. de
  8. tabla inmultirii cu 7 de vasile romanciuc
  9. crizanteme de elena dragos
  10. soarele si copii de elena dragos
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #