roversuri.ro
>
Litera G >
Gheorghe Tomozei
>
Poezia Legenda daliei de Gheorghe Tomozei
Poezia Legenda daliei
A fost demult... si Daliei, craita,
i s-a pierdut, de buna seama, vita.
Doar basmul ne-aminteste cateodata
ca fata a ramas nemaritata.
Se vede c-a fost tare mofturoasa,
si-a fost bogata foarte si frumoasa...
Era inalta si-avea trup subtire
si-si alesese, in sfarsit, un mire
cu care-a hotarat sa faca nunta.
Mai pune-o funta si mai pune-o funta,
e prea saraca rochia purpurie,
spre alta ochiul parca ma imbie,
ca e cu flori mai proaspete si-i noua
(ce-ar fi de le-as purta pe amandoua?).
Mai pune-o funta si mai pune una....
Cand a sfarsit, murea in zare luna.
S-au risipit in patru zari nuntasii
si mirele-a plecat, s-au dus si nasii...
Doar Dalia bolborosea-nainte,
nemultumita inca de vesminte.
Cand s-a lasat pustiu peste palate
era-mbracata , abia pe jumatate...
Acuma, ca in vremea zanei Dochii,
e-nvesmantata-n patruzeci de rochii,
trufasa trandaveste in gradina,
dar mirele intarzie sa vina...
Versuri versuri autor poetul versurile poeziei poeti romani rime autor romana poezie Legenda daliei versurile poeziei versuri rime cultura versurile poeziei. Versuri de dragoste Gheorghe Tomozei versuri de dragoste versurile poeziei scrisa de.
Alte poezii de Gheorghe Tomozei
