roversuri.ro
>
Litera N >
Nichita Stanescu
>
Poezia Luna in camp de Nichita Stanescu
Poezia Luna in camp
Cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, in arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stanga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc in ochi si-n jur sa sterg copacii
In ochii tai cu luna ma rasfrang
... si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stang.
Versuri cartea versuri poezia rime poet versuri. Poezia poeti romani Luna in camp cultura poet versurile poeziei versuri cultura versurile poeziei cuvinte literatura versuri autor rime Nichita Stanescu.
Alte poezii de Nichita Stanescu
