roversuri.ro
>
Litera E >
Emil Botta
>
Poezia Proverb de Emil Botta
Poezia Proverb
Prichindeii
m-au amenintat ca ma-mpusca
daca mai trec prin padure fluierind
si sarutind copacii pe rind.
“Eu sint Dionysos, spusei,
arborii sint sorii si luceferii mei
si cerul meu este acest limpede iaz
si va rog sa nu faceti haz.”
“Ce tot cinta omul? intreba o sopirla,
n-ar fi mai bine sa-l facem prada pestilor din girla?”
“E Dionysos cel vesnic, rosti un lastun,
dar am impresia ca e un exaltat si un nebun.
Sa trimitem stafete in a veacurilor umbra
sa intrebe daca Dionysos avea o privire asa de sumbra
si obrazul ca varul si vocea de plins naruita
si o viata ca o casa parasita.”
Dar prichindeii au intins sinetele,
copacii de spaima si-au acoperit fetele
si vuietul reteza ca o secure
liniste padurii sure.
“A murit impostorul, falsul Dionysos,”, vesti crainicul de arama
si peste mine asternu o naframa.
Dar luna vazind cum zaceam asasinat, tembel,
dojenind pe omoritori le grai: “Dionysos era el”.
Poezie literatura Proverb autor literatura versurile versuri versuri descarca poezia literatura cultura poezii.ro rime poetul Emil Botta scoala. Poeti romani poetul descarca scoala.
Alte poezii de Emil Botta
