poezia Soarele si Luna de Folclor versurile poeziei Soarele si Luna scrisa de poetul Folclor

roversuri.ro > Litera F > Folclor > Poezia Soarele si Luna de Folclor

Poezia Soarele si Luna




Umbla soare sa se-nsoare, Noua ai pe pe noua cai. Noua pe drumuri a stat, Noua cai mi-a cumparat, Alti-n grajd ca i-a spetit, Potrivnica n-a gasit. Ca soru-sa Ileana, Ileana Cosanzeana, Din otrovarile marii, La cele noua argele. Tese-mi, cheldeseste Si mi se gateste Cu suveica d-aurel, Cu sulul de argintel. Si panza-i de matasa, Sa faca lui soare camasa. In gura d-argea Soare ca sosea Si el ca-mi zicea: -Hai, soru-mea, Ileano, Ileano Simzeano, Intinde-ti, neica, piciorul Si-ti ia condurul, Seaca-mi sufletul, Ca eu am umblat, Mult mi-am trepadat, Noua ai pe noua cai, Noua pe drumuri mi-au stat, Noua cai mi-am cumparat, Alti-n grajd ca i-am spetit, Potrivnica n-am gasit, Far' decat, soro, pe tine, Arde inimioara-n mine! Luna raspundea, Lui soare-i zicea: -Frate, luminate, Trup far' de pacate, Unde s-a aflat Si s-a-adevarat Sa ia sor pe frate? Asta nu se poate! Si frate pe sor, N-are-n lume dor! D-o fi sa te iau, Tu mie sa-mi faci D-o scara de fier Cu piroane de otel, Sus la-naltul cer, Pan-la maica Eva Si la mos Adam; Daca ei or vrea Atunci ne-om lua. Soare c-auzea, Puternic ce era, Din palme batea, Scara mi-o cladea, Sus ca sa suia, Pe scara de fier Chiar la-naltul cer. Eva ca-l vedea, La Adam striga: -Adame, Adame, Ia tu cheile, Deschide portile, Pe soare sa-l plimbi, Pe puntea iadului, Muchia cutitului. Adam auzea, La soare se ducea S-asa cuvanta: -Soare luminate, Trup far-de pacate, Dar tu ce-mi poftesti, Spune-mi, ce voiesti? Dar soare striga, Fiindca nu stia, Iadul ca-l dorea, Iadul ca-l poftea. Adam se scula, De mana-l lua, La iad mi-l ducea, Pe punte il da, Puntea iadului, Muchia cutitului! Adam se scula, La mijlocul puntii sta. Puntea se misca Soare scapata, In iad ca-mi cadea, Viermii-l incarca, Viermi neadormiti, Cu cap si cu dinti, Cu capul de os. Si el ca vedea Niste butuci parliti, La pamant trantiti. Si el se mira, Si el intreba: -Adame, Adame, Ce sunt ai busteni parliti De zac la pamnat trantiti? Adam raspundea, Lui soare zocea: -Nu-s butuci parliti, Ci-s oameni negriti, Negriti, nespovediti, Care nu si-au dat, Care nu si-au fapt. Si sunt negrii si parliti Si de veci ei oropsiti. Adam se scula, Acolo-i lasa Si el ca-mi pleca. Soare cand vedea, Greu se-nspaimanta, La Adam striga: -Adame, Adame, D-ai facut vreodata bine, Fa s-acuma pentru mine: Te rog ca pe Dumnezeu, Vezi de sufletul meu! Adam l-auzea, Mila i se facea, De mana-l lua, Pe soare-l scotea, Soare ca uita, La soru-sa gandea, Adam ce-mi facea? De mana-l lua, La raiu mi-l ducea. In rai ce-mi vedea? Tot pomi inverziti, Tot pomi infloriti, Altii parguiti, In ei pasarele Mici si mititele, Mandre, frumusele, Zboara, ciripeste Si din plisc graieste: -Ferice de noi Si de parintii nostri, De ne-au botezat Si ne-au comandat, La dreapta ne-au dat! Au la ce trai, Au la ce muri. Aici d-or veni, Ferice de ei o fi! Adam se scula, Drumul acas-ii da. Soare acas'venea, Pe loc ca uita, La Iana gandea In ostrovurile marii, La cele noua argele. Aici c-ajungea La gaura d-argea, Soare ca striga: -Hai, soru-mea Ileana, Ileana Cosanzeana, Tinde-ti piciorul Si-ti ia condurul, Seaca-mi sufletul. Ea ca raspundea, Lui soare zicea: -Frate luminate, Trup far' de pacat, D-o fi sa te iau, Tu mie sa-mi faci Ia, d-un pod pe mare, La capul podului D-alba manastire, Chip de pomenire Pentru cununie. Soare se scula, Puternic ce era Din palme batea, Podul mi-l facea, La capul podului, Chip de manastire, Falnica zidire Pentru cununie. La gura de-argea Soare ca-mi venea, Din gura-mi zicea: -Hai soru-mea Ileano, Ileano Cosanzeano, Sa ne cununam, La dreapta sa dam. Si ei ca pornea, La pod ajungea Si pe pod mergea, Mireasa-nainte, Mirele pe urma. La mijloc sosea, Aici se oprea, Luna ca zicea: -Soare luminate, Trup far' de pacate, Und' s-a vazut, Und' s-a pomenit Mireasa-nainte. Mirele pe urma? Inainte mi-l da, In urma ea ca sta, Din gura zicea: -Decat nevasta fratilor si muma nepotilor, Mai bine asternut broastelor, Buna masa crapilor! Manele sapa facea, In mare ea se arunca Si-n apa se scufunda. Domnul insa, n-o rabda, Mreana mi-o facea. De unde se zbatea Si se zvarcolea, Un solz ca sarea, In cer se prindea, Luna se facea. Soare se scula, Din palme batea, In cer s-anina. Luna ca-i zicea: -Soare luminate, Trup fara de pacate, De vazut sa ne vedem, De-ntalnit sa nu ne-ntalnim! Cand eu oi fi la asfintit, Tu sa fii la rasarit; Cand eu oi fi la rasarit, Tu sa fii la asfintit! Ca d-atunci s-a facut Luna luminat'. Sa traiesti cu drag, Asa i-a fost dat!



Poet Soarele si Luna rime versuri limba romana poet poezie poet poetul limba romana cartea versurile poeziei Folclor versuri rime limba romana cultura. Cuvintele scriitor poeti romani versuri cuvintele.


Alte poezii de Folclor
Cele mai cerute poezii
  1. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  2. aripioare de argint de emilia caldararu
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. tabla inmultirii cu 7 de vasile romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #