roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Vlahuta
>
Poezia Tactica... de Alexandru Vlahuta
Poezia Tactica...
...De ce-mi stai pururea in cale,
Cu-acelasi aer trist, pierdut?
Ce vant vrajmas te-a abatut
Si de ai tai te-a ratacit?
E-atata-ntunecata jale
In tremurul privirii tale,
Si pari asa de ostenit!...”
Peste viata mea pustie,
Zvarlita-n vijelii pe veci,
Ce mila te-a cuprins sa-ti pleci,
Copila, ochii tai frumosi?
E o cumplita nebunie
In taina care ma sfasie...
Nu te-ncerca s-o mai descosi.
Pe mine-o nendurata soarta
De-a pururea m-a prigonit,
Si nimenea nu m-a iubit.
E noapte-n juru-mi si pustiu,
Si nu stiu ce blestem ma poarta
Pe-o lume sarbada si moarta,
In care n-am cerut sa fiu!...
Vezi, tanarul stiuse bine
Cum s-o aduca din cuvant...
Plecandu-si ochii in pamant
C-un lung suspin tremurator,
El astepta... O simt cum vine:
Un pas e intre ea si mine...
Cat e-ntre mila si amor.
*
Copila...-nvinsa...-nduiosata,
La piept ii cade suspinand,
Caci glasul lui, atat de bland,
A fost un cantec fermecat.
Deasupra lor luna s-arata
Frumoasa, ca nealtadata...
Ce taina mare s-a-ntamplat?
Un semn, o vraja, o porunca...
A fost ceva nepriceput;
O vecinicie-ntr-un minut,
Caci timpul s-a oprit din zbor:
Si pe cand ei s-afunda-n lunca,
Din umbra Mefisto le-arunca
Un hohot lung pe urma lor.
Scrisa de poeti romani poet versuri literatura de dragoste scoala cultura literatura de dragoste versurile versuri versurile versuri Alexandru Vlahuta. Tactica... poet poezia.
Alte poezii de Alexandru Vlahuta
