roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia A fost odat-un cantaret de Mihai Eminescu
Poezia A fost odat-un cantaret
A fost odat-un cantaret,
Frumos si simtitor.
Cantat-a-ntr-un castel maret
La masa regelui.
Frumoasa fata el avea,
Cum nu s-a pomenit,
Cu ochi albastri razatori,
Cu parul aurit.
Si cantaretul o iubi
Si sara prin gradini
Cand luna tainic straluci
I-o spuse tremurand.
Ea-l asculta si-i zise-atunci
Cu glasul apasat:
 In veci nu pot sa fiu a ta,
De n-ai fi imparat.
Si el s-a dus s-a rascolit
Popoare, tari intregi,
Sfarmat-a antice cetati,
Zdrobit-au mandri regi
Si i-au supus si i-au silit
Sa-l aiba imparat.
Unii d-iubire-l ascultau,
Altii de frica iar.
Atunci s-a dus colo, colo,
La cel castel maret,
Unde ca luna-i straluci
Amoru-adanc si drag.
Dar vai! cand intra-n salele
Marete, nalte, reci,
Pe-un sarcofag intins vazu
Copila ce-a iubit.
Ca ceara palida era
Si, moale, parul blond
Sta resfirat, amestecat
Cu aurul vergin.
Si preoti tainic murmurau
Adance rugaciuni
Si clopote se auzeau
Vuind incet si lin.
,,Atat de mult am suferit
Dureri, marirea gre
Si astfel toate s-a sfarsit
Si-ntreb: de ce? de ce?”
Ea auzise cum ca el
Murise-n batalii
Si de durere ea s-a stins
Ca floarea-n vijelii.
Cultura autor poetul rime versuri cuvintele poezie Mihai Eminescu cuvintele. Cuvinte versuri scoala rime cultura poeti romani de dragoste scoala scoala scoala A fost odat-un cantaret.
Alte poezii de Mihai Eminescu
