roversuri.ro
>
Litera M >
Maria-Eugenia Olaru
>
Poezia A treizeci si una scrisoare de Maria-Eugenia Olaru
Poezia A treizeci si una scrisoare
“Orice epoca poate fi numita un ,
o tranzitie intre trecut si viitor”1
Eram si print, si cersetor eram.
Vorbeam cu pestii marilor despre lupta in van
Ce desparte pe print de cioban.
Ca o mangaiere dintr-un fulg de zapada
Venea Iubirea pe toti sa ne vada!
Cu fiecare strigat de lumina
Ce pe frunte-mi incet adasta
Stiam ca universul naste si se cuibareste in inima mea.
Stiam ca Cerul mi se daruieste,
Pamantul bland la san ma legana.
Purtam Cuvantul ca pe-o Cruce
Si stea pe frunte Binecuvantarea Sa.
De in mi-e mantia cereasca
si diadema roua din campii,
mi-e spin iubirea pamanteasca
Si-mi curg prin sange adevaruri mii.
Mi-e gol piciorul, nisipiu pamantul
Si cantec de Roua pe buze Cuvantul.
Versurile poeziei cuvinte cartea versuri de dragoste versuri poezie versuri versuri cartea scoala Maria-Eugenia Olaru A treizeci si una scrisoare. Descarca literatura versurile cuvintele versurile poeziei poeti romani.
Alte poezii de Maria-Eugenia Olaru
