roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Am pus sofa la fereasta... de Mihai Eminescu
Poezia Am pus sofa la fereasta...
Am pus sofa la fereasta Â
Luna trece blonda-trista,
Stele curg stralucitoare Â
Mandra capu-n mani si-ascunde.
Si-apoi si-l ascunde-n perini,
Intr-un colt al sofei rosii;
Aurul moale se desface,
Curge pe grumazul alb.
Si de ce-si ascunde fata
Dulce, juna, fericita, Â
Oh, ar vrea sa rada de bucurie
Fara ca s-o vad si eu.
Luna-n patul ei de nouri
Albi, s-ascunde sa se culce,
Paru-n cap eu i-l incaier
Si-i sarut manuta dulce.
Stele curg incet la vale,
Aerul moale scanteiaza
Si ea ochii plini de lacrimi
Si-i inchide si viseaza.
De-umar alb imi razim fruntea,
Zic putin si mult privesc,
Inima in mine creste
De un dor supraceresc.
Tremura talia dulce
Strans de bratul meu cuprinsa,
Ea se apara,-mi cuprinde
Gatul  ma saruta, rade.
Si nimica nu mai zice.
E atat de fericita Â
Sunt atat de fericit!
Luna trece linistita.
Scoala autor cultura cultura poetul versuri poezie. Poet poezii.ro versuri Am pus sofa la fereasta... autor de dragoste versuri scriitor scrisa de Mihai Eminescu poezii.ro cultura poeti romani romana rime.
Alte poezii de Mihai Eminescu
