roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Luca Caragiale
>
Poezia Amicului meu Gion de Ion Luca Caragiale
Poezia Amicului meu Gion
Marea cu talazurile       La mer avec ses vagues
Lumea cu necazurile!    sau    Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion!... Academia
este oarba ca toti orbii...
Declaramu-ne-mpotriva-i
si strigam urbi et orbi,
Ca ctitoriceasca tafna
ii da branci p-un povarnis,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atat brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicand coarda de sol,
Cum pe piano mica Cionca,
acest genial copil,
Cu dragutele-i manute,
ar obtine-un triplu tril...
Dar, pe sfanta pomenire-a
reposatului blajin!
Pe-a lui clasica-adiata
de blagocestiv crestin!
- Intelege fiecine
cum e Take-Anastasiu
Ot Tecuciu! - nimeni nu vede
cum-ca niente non va piu!
Cum ritos s-ar zice-n limba
lui Alighieri Dante?
Incetati nebunul scherzo!
treceti intr-un demn andante,
Sau lasciam' ogni speranza
tocm-acuma-n toiul verii,
Cum s-ar zice-n bella lingua
a lui Dante-Alighieri!
Ctitoriceste mendre
pot in fine sa dea gres,
Ctitorul chiar daca-i omul
a-si ciopli de tout bois fleche
Sau ca Bosco, de celebra,
europeana amintire,
S-aiba mii de buzunare
si -pe plac -c-un sul subtire -
Sa-ti slujeasca la comanda
- scamatoricesc tertip -
Peste Milcov cum s-ar spune,
din acelasi singur sip -
Orice fina bautura
bere, vin, rachiu sau braga...
Dar, per Bacco! spune-mi oare
unde suntem, frate draga?
Ce comedie-i aceasta?
Bine! stiu o-academie
E sufficietemante
rima la scamatorie
Si-asa dar si prin urmare,
pe Minerva si Apollo!
Ctitorul Mitita Bosco-l
vom numi de-acuma-ncolo,
Si turbati aplauda-vom
trucurile-i fel de fel:
Bravo! secretar perpetuu,
eternel! sempiternel!
Si promit c-o sa petrecem
bine... A, dar sapristi:
Domnii mei, nu cumva oare
v-ati jurat a ma prosti?
Auzi hal de ctitorie?
- ctitorie-boscarie,
Alandala coconara!
halima, nu istorie!
Bietul Duna raposatul,
mare-al vremii caraghios,
Dac-ar mai trai, Mitita
Bosco l-ar lasa pe jos!
Auzi, xenamoraseala!
Auzi lume! mais pour s.r,
Nu mai e ramolisire
- c'est du cr.tinisme pur!
A! dar imortalii nostri
sunt copilariti cu totul!
De s-o apuca Mitita
sa le cante cu fagotul,
Mani, le vine fantezia
sa porneasca chi lo sa?
O chindie, un macabru
terza-perza hopsasa!
A! mi-ar trebui-nteposul
stylum al lui Juvenal,
Nu penita mea cea boanta
si condeiul meu banal,
Sau macar, daca n-am stylum,
de-as fi-avut macar noroc
Sa posed si eu ca Lica
Brandusel ac de cojoc,
Si sa mursic si sa ustur
imortalele mumii,
Ce cu schepsis si cu tropos
papa sutele de mii,
Pe cand pentr-un biet teatru
- ierte-l Domnul pe-Aristia
Fondatorul! sau mai bine,
noua, ierte-ne prostia! -
Pe cand, zic, pentru teatru,
prapadit ca vai de el,
Cum am spune vechi-greceste
hlemande marel to del
Nu putu gasi ministrul
supereminent Haret,
Nici macar lescaie franta
in mirificu-i buget,
S-asta, cand? cand, Melpomeno?
cand, o Thalie romana?
In momentul cand Teatrul
se gaseste-n fine-n vana,
Si cand soarta, dup-atatea
tribulatii in zadar,
Dupa un ursuz, se-ndura
sa-i trimita un veinard,
Pe amicul meu Sihleanu,
pe veselnicul Potan
Noul gheneral dirZctor...
Ma parol' c'est .patant!
A! dar nu sunt prepuelnic,
nici hapsan matepestrite!
Hipersensibilitatea
ramolitei jupanite
Ce se cheama-Academia,
n-asi voi s-o iritez
Cercetez fara de-a crede
si crez far-sa cercetez...
Mai la urma
âfrunzulita
loboda...â ce-mi pasa mie
De teatru-comedie,
boscarie-academie?
Ce sunt eu, sa lupt cu ghiujii?
un gag. ca Galilei,
Sa caz jertfa la prigoana
ad majorem gloriam Dei
Ca sa strig e pur si muove!?
Nu ca nu pot je n'veux pas!
Am copii, nevasta, soacra,
sluji si griji Kai ta lip.;
Sunt micut si slab, n-am slujbe!
struggle for life, amicul meu!
Numarul stultorum nu voi
sa-l mai augmentez si eu;
Sa pornesc campanii stranii
cu armure rococo,
Stranii pe cat de bizare
- deci raman tot statu-quo:
Nu sunt eu nebun, in versuri
lungi de saisprece silabe
Sa contrariez acuma
pasiunea unei babe;
Ca-l iubeste pe Mitita
Academia batrana,
Lasa sa-l iubeasca, dac-a
apucat-o el la mana!
Astfel dar, sa nu te superi
ca grabesc a incheia;
E si vreme; vorba lunga
prea mult spatiu vad ca-mi ia...
Si-apoi, mi-a fugit si Muza
- perfida si insipida -
Scuza-mi, Gion, acest pripelnic
indigest olla podrida!
(Moftul Roman, 13 Mai 1901)
Cine a scris descarca versurile poeziei poezia poeti romani poezii.ro Amicului meu Gion Ion Luca Caragiale poezie. Poezie scrisa de poezie cartea cultura versuri cuvintele versuri literatura de dragoste.
Alte poezii de Ion Luca Caragiale
