roversuri.ro
>
Litera A >
Adrian Paunescu
>
Poezia Anomalii de Adrian Paunescu
Poezia Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaste,
Inima mea de bivol tinar stie
Ca pe al lumii pat absurd de broaste
Iubirea este o anomalie.
Sa mai iubesti cind visul un negot e,
Sa mai iubesti cind prea putini au sale,
Cind ne clocesc de-un veac prudente clote,
Acestea toate nu sint stari normale.
Eu cint la o vioara care doare,
Eu cint la un pian bolnav de ciuma,
Cu voiosie si cu disperare
Eu cint un cintec care ma consuma.
Nu-i profitabil sa iubesti cind este
Mai profitabil sa te faci ca singeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduiosat de ingeri.
Normal ramine numai restul lumii
Care sa se abtina bine stie,
Vioara calda si pianul ciumii
Nu sint decit acea anomalie
La care pururi sufletul mai spera
Pentru ca ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, in prudenta lume mamifera,
Si sus, pe unde gindul meu e mire.
(Poezii de pina azi-1978)
Poetul versurile poeziei de dragoste versuri versuri versurile de dragoste Anomalii cuvintele literatura cartea cuvintele scrisa de poeti romani rime descarca Adrian Paunescu. Cuvinte.
Alte poezii de Adrian Paunescu
